poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 40 .



deschide Doamne...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2025-06-21  |     | 



nu poate ci sigur suntem
altfel decât ni se pare a fi.
ducem în noi o falsificată balanţă
ce-nclină mereu,
ca mai greu,
propriul eu găunos
ca fiind, "hei, hei, cine-s eu!"...

întoarsă e lumea pe dos.
valoare mai are azi ONU?
se mai vorbeşte de pace între popoare?
popoarele? turme fără valoare conduse de fiare
întru vărsare de sânge,
că oamenii-s mulţi, mâncători pe degeaba,
înmulţiţi ca frunza şi iarba,
paraziţi pe planeta bolnavă şi
trebuie stârpiţi cât mai mulţi...

principiul de bază ascuns al democraţiei
e "care pe care" aşa că,
în plină apocalipsă
curva cea mare, de lăcomia puterii plină de bale
a decretat: înarmare, înarmare şi iar înarmare!
cu boli inventate, războaie,
unul din zece doar să rămână,
ăsta e ţelul final...

eu, cel care-am mâncat şi din miere şi din fiere,
eu, cel care am pendulat între ateism şi creştinism
şi-am ales până la urmă că Dumnezeu e lumină,
viaţă, iubire, n-am pregetat ca noapte de noapte,
înainte de somn să nu spun Tatăl nostru
accentuând cu ardoare "şi ne fereşte de cel rău".
acum, în braţele insomniei, cu imaginile nebuniei
umane din Ucaina ÅŸi Iran, ca niÅŸte pecingici dureroase
pe creier, şovăi în bunătatea LUI şi, cu păcat
îmi vine să cred că la alungarea din Eden, pur şi simplu,
după ce a dat cu Satana de pământ, pe om l-a văzut ca pe
un rebut şi scârbit i-a zis: du-te dracului!
atât şi i-a întors spatele...

cum cred în Hristos şi că templu lui Dumnezeu îmi
e trupul în care încă mai sălăşluieşte sufletul ca
Duhul Sfânt, prin el mă rog la Tatăl să-şi întoarcă
faţa la noi măcar să vadă pruncii din pântecul
mamelor, pe cei care sug, cresc, nevinovaţi şi puri,
visând şi sperând într-o viaţă frumoasă şi-o
lume mai bună şi pentru ei, atotputernic şi drept,
să deschidă-o sinapsă în creierul uman ca avertisment
şi pedeapsă cu arderea spontană acelora cu simţ criminal...

eu, de bine, de rău, am trăit într-o relativă pace
şi nu mai contează cum şi când mă voi întoarce
în ţărnă dar, am un nepot şi o nepoată şi, Doamne,
cât aş vrea să pot pleca lăsându-i într-o lume
fără temeri şi spaime, într-o lume curată...

păcătos şi utopic cum sunt, pentru că numai la tine-i
puterea şi speranţa, deschide Doamne sinapsa întru
slava Ta ÅŸi binele omenirii, deschide-o Doamne! amin...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!