poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ dialoguri blindate, el È™i ea în era pixelilor ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-21 | |
nu poate ci sigur suntem
altfel decât ni se pare a fi. ducem în noi o falsificată balanţă ce-nclină mereu, ca mai greu, propriul eu găunos ca fiind, "hei, hei, cine-s eu!"... întoarsă e lumea pe dos. valoare mai are azi ONU? se mai vorbeşte de pace între popoare? popoarele? turme fără valoare conduse de fiare întru vărsare de sânge, că oamenii-s mulţi, mâncători pe degeaba, înmulţiţi ca frunza şi iarba, paraziţi pe planeta bolnavă şi trebuie stârpiţi cât mai mulţi... principiul de bază ascuns al democraţiei e "care pe care" aşa că, în plină apocalipsă curva cea mare, de lăcomia puterii plină de bale a decretat: înarmare, înarmare şi iar înarmare! cu boli inventate, războaie, unul din zece doar să rămână, ăsta e ţelul final... eu, cel care-am mâncat şi din miere şi din fiere, eu, cel care am pendulat între ateism şi creştinism şi-am ales până la urmă că Dumnezeu e lumină, viaţă, iubire, n-am pregetat ca noapte de noapte, înainte de somn să nu spun Tatăl nostru accentuând cu ardoare "şi ne fereşte de cel rău". acum, în braţele insomniei, cu imaginile nebuniei umane din Ucaina şi Iran, ca nişte pecingici dureroase pe creier, şovăi în bunătatea LUI şi, cu păcat îmi vine să cred că la alungarea din Eden, pur şi simplu, după ce a dat cu Satana de pământ, pe om l-a văzut ca pe un rebut şi scârbit i-a zis: du-te dracului! atât şi i-a întors spatele... cum cred în Hristos şi că templu lui Dumnezeu îmi e trupul în care încă mai sălăşluieşte sufletul ca Duhul Sfânt, prin el mă rog la Tatăl să-şi întoarcă faţa la noi măcar să vadă pruncii din pântecul mamelor, pe cei care sug, cresc, nevinovaţi şi puri, visând şi sperând într-o viaţă frumoasă şi-o lume mai bună şi pentru ei, atotputernic şi drept, să deschidă-o sinapsă în creierul uman ca avertisment şi pedeapsă cu arderea spontană acelora cu simţ criminal... eu, de bine, de rău, am trăit într-o relativă pace şi nu mai contează cum şi când mă voi întoarce în ţărnă dar, am un nepot şi o nepoată şi, Doamne, cât aş vrea să pot pleca lăsându-i într-o lume fără temeri şi spaime, într-o lume curată... păcătos şi utopic cum sunt, pentru că numai la tine-i puterea şi speranţa, deschide Doamne sinapsa întru slava Ta şi binele omenirii, deschide-o Doamne! amin...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate