nevoia de a spune povești începe cu
o amintire
de câte ori am spus nu sunt nebun
tragediile s-au ținut lanț
în familie
obiceiul de a sta în lumină nu avea corespondent
în lumea reală
momentul de slăbiciune al firii
m-a făcut să iubesc carnea
slabă
dragostea mi se pare o provocare pe care încercam să o rezolv
singur
lobul frontal ura să mă vadă așa
antisocialul mă făcea dependent de asocierile nepotrivite
la fel ca intuiția ce prevestea un moment
o imagine
un păcat
lucruri care ajung la noi prin mijloace mistice
pe care le-aș vedea
ca într-o poză
evidențiau supranaturalul din trecutul nostru
scurt și comic

iubirea nu era mai tare decât un om influent
care salvează oameni puternici
așa cum fără vitamina D niciunul dintre fluide
n-ar putea fi
absorbite în mine
dincolo de replicile spuse la mânie și dialoguri perverse
miracolele pun condiții
mai presus de condiția umană

unii dintre noi merg pe apă
alții sunt băgați în cuptoare aprinse și mor
de obșteasca natură
azi îmi voi întâlni demonul

măcar o să știu ce să port