să ne mai scriem scrisori nu se mai poartă
îmi este dor
tu să-mi spui
dragul meu azi îți scriu iar
eu să te privesc peste umăr
adulmecând parfumul prins între rânduri
pe atunci
aveam tot norocul din lume păstrat în patru foi
acum
a rămas timpul în urmă
am fugit prea repede
ori poate că din călimară
cerneala s-a terminat
înaintea noastră
ce iluzie
am ales un tren care s-a pierdut într-o oglindă
și-a luat cu el trupurile noastre
și felul în care ne țineam în brațe
dincolo
eram goi
ne priveam chipurile înțepenite pe geam

acum
trifoiul norocos este doar praf
pe galbenul hârtiei
și curge
pe unde am subliniat de atâtea ori
adânc
ca și când te-aș fi invitat să îmi explici
caligrafia fiecărui cuvânt
eu pregătindu-ți o cafea
tu spunându-mi
prostuțule aici îți las semn
știind că doar trag de timp
să ne aparținem