îți lași culorile să cuprindă
cuvintele precum mătasea pe trupul nud
tremură atingerea roșului izvorât
din dorință se împletesc nuanțele
ochilor tăi le sorb albastrul cu un
sărut promis pentru care dau cerului
o viață de-aș rămâne în alb și negru
aș răbda doar să gust culoarea din
buzele tale le așez pe pânza de
pe câmp se asortează macii firavi și
cuminți să ne ținem de mână după
o ploaie și soarele se prind în joc de
curcubeu de trăiri se naște și în noi
se amestecă marginile noastre
într-o nouă cromatică