de câte ori plecai
îți decupam geometria tălpilor
să am un tipar
pentru când ai fi uitat
să te întorci

am pus în ramă petecul de cearceaf
din care ai mușcat
și-am tatuat
urmele lăsate de unghiile tale
așa am devenit
culegător
al bucăților rămase din tine

decorul păstrează prezența ta
compusă din câteva fire de păr
chiriași clandestini
se-ascund în parfumul rămas în pernă
nu le ating
să nu modific grafica siluetelor

desenez prin aer
umerii tăi
pe conturul lor adaug sărutul
și-mi rezultă o icoană
îmi spun că din iubire n-are cum să se nască păcatul

iar și iar și iar
privesc imaginile din clipul acelei melodii
sonorul este setat pe mut
am ales să ascult foșnetul
care a rămas prin cameră
atingerea porilor tăi de răsuflarea mea
care alerga nebună
să te prindă

nimic nu alterează mai rău o tăcere
decât o alta
în care ajungi să simți cuvintele dispărând
cum dispare un miez de oftat
cuibărindu-se lângă izvorul secat