ai crede că o fotografie
este doar o întindere nesfârșită de puncte inerte
care au gustat din culorile luminii
și s-au lipit de o foaie

n-are glas
dar îți spune povestea așa cum a fost
pe care o știi în toate detaliile sale
cu fiecare șoaptă
tresărire
ori un gest cât de mărunt
și-asculți
privind la ea
căderea frunzelor
care își petreceau zborul
acum
înțepenite ca într-o mirare
par nemuritoare

se poartă ca pe un zâmbet
deși nu este al ei
ți-l oferă drept cuib
doar fiara se înfruptă în el
tu ai să-l guști

o fotografie n-are miros
dar tu îl simți ca și când
vaporii răsuciți ar pătrunde
precum un burghiu
prin petele de culoare
inspiri adânc
și simți parfumul vremurilor acelea

o fotografie poartă clipa în eternitate
dar nu știe să oprească timpul
și nu îți răspunde la nici o întrebare