aeru-i rece şi ud
plouă mărunt
vântul adie
frunzele-n sărut de adio
cad legănând
amintirile verii...

cu feţe de sfincşi
în priviri cu umbre de frig
bătrânii-s pantofii uitaţi
pe raftul de jos în debaraua vieţii...
cu talpă de talpă
de crep sau de gumă
uzaţi scâlciaţi
şchiopătând calcă greoi
târşit şi trişti
pe drumul din urmă...

de secetă pământul
e mai tare ca fierul de plug...

brusc creşte vântul
şi plouă sfâşietor dureros
din păr pe obraz se prelimg picături
şi-mi pare că norii sunt nefireşti
iar ploaia asta e corul de lacrimi
ale copiilor lumii schilodiţi
la suflet şi trup care plâng
botoşei zvârliţi de nebuni
în flăcări de rug...