Coborâm din troleibuz drept în fața cinematografului Patria.

Până în PMAN erau două sute de metri. Trecem prin parcul Eminescu. Grupulețe de tot felul stăteau la sfat, desfăceau firul în patru zări.
Chioșcul de flori de-abia se mai zărea. Lume de pe lume adunată. Dacă vroiai să vezi un cântăreț îl puteai întâlni acolo, vroiai să vezi un poet tot acolo era, ai fi putut zice că poeții și artiștii s-au mutat cu traiul în PMAN.

Felul cum eram îmbrăcate bătea la ochi, da cine avea atunci ochi pentru miniiubkă.

Din fața lui Lenin răsuna o voce de fetiță. O voce ba moale, ba ascuțită, mai ascuțită până, încet, încet devenea strigătoare la cer, țipătoare la cer.
Recita
Leonida Lari, cercul pe cap, părul ei ondulat de la mama natură, lăsat să cadă pe umeri, pe spate, să cadă liber.
Părea o zeiță trimisă de Dumnezeu. Mulțimea, ca o pasăre flamingo, a ridicat capul sus, cu
gâtul întins începu să se miște spre ea.
Vocea-i era un magnet.

Miliția, vigilentă, s-a strâns în fața monumentului, s-a regrupat în rând de câte doi. Cei de pe margini alerți și ei, la brâu cu pistoale. În mijloc se perindau tot felul de indivizi, caractere ciudoase mai sperau că spiritele se vor potoli:
- mai bine să ne găsim un loc pe margine, pe lângă Arcul de Triumf.

Ne facem loc prin mulțime.

Drept lângă Arc mă-ntâlnesc cu frate-meu cuprins cu jumătatea lui. Îmbrăcați de sărbătoare. Tineri ca doi porumbei. În cărucior nepoțica de opt luni mulțumită ținea în mâini un steguleț, se juca cu el în sensul că o mâncau gingiile.
Cei cu copii stăteau lângă Arc: - mic Chișinăul frate.

Bucuroși și mândri mă cuprind: - studenta noastră.

Mi-aș fi acoperit picioarele.
Trag de fustă în jos, trag, dar cât să mai trag dacă atâta era cât era:
- și lasă lumea să vadă că avem picioare.

Lui frate-meu i se încrucișează privirea, se-ncruntă: - da și-i cu fusta asta pi tini.
Doamni ferești sî ti vadî mama șî teteia. Dacî dai pisti șineva din sat. Tu știi cî toatî lumea a venit la MAN:
- Ei lasă că nu-i chiar așa mari tragedii. Mă îmbrac și eu odată cu fustă scurtă și atunci intri în panică.
Toate colegele ne-am îmbrăcat așa. Am vrut să ne desenăm picioarele cu steagul Moldovei. Ce era să zici dacă mă dezbrăcam și veneam cu pielea goală ca Marina Abramovici, și-mi tăiam o stea pe buric,
și-mi dădeam foc într-o stea




Va urma

Notă: PMAN ( Piața Marii Adunări Naționale)
MAN (Marea Adunare Națională)