chiar dăruită cu toate harurile
oricâtă încredere ai avea în ea
şi oricât de dragă ţi-ar fi
nu întreba niciodată o femeie ce îşi doreşte

de dorul ei vanitoşi
fiecare visăm să fim masculul alfa
mare foarte mare gugumănie
bărbatul nu este totuna cu masculul
primul hărăzit cu duh este multipotent
celălalt dăruit cu virilitate
doar se autoportretizează în testosteron
uneori reuşeşte de cele mai multe ori nu
când i se termină “vopseaua” ori culoarea
moare talentul nu mai reprezintă nimic

absolut deloc pe ea n-o interesează
că în fiecare bărbat se sinucide un mascul
doar puţini masculi ajung să fie bărbaţi
incurabilă păcătoasă din fire
îşi doreşte mai mult şarpele decât pe adam

poiezia asta trebuia să se oprească aici
dacă ar fi fost doar o poiezie
adevărul e că eu scuipam până-n mijlocul gârli
şi mă p....m de pe mal până la marginea apei
aha am uitat... şi recitam “noi vrem pământ”
pe vremea aia a colectivizării
oi fi fost mascul ori doar băbat