"Dă-i bice, antrenează-te, bine, Adonis,
taică-tu, Apollo, te-a iubit mult, absolut",
maică-ta, singură, te-a dat la un centru,
acolo ai învățat cu Damian să te lupți

Nu știai că Damian, de-o vârstă cu tine
era protejatul unei lepre, ce vă snopea
în pumni, ai învățat, fiind mai mic, boxul
făcând vrând-nevrând pe sacul de box

Odată l-ai revăzut pe tâmpitul tartor,
te-ai năpustit c-o directă de dreapta,
l-ai trântit în fața unui magazin, i-ai tras,
era să crape, au apărut cei din gașca sa

Te linșau, de nu-și scotea Dami pistolul
să te scoată viu din încercuire, dar veni
o mașină de poliție, apoi și-o ambulanță,
ai fi dat de mare necaz, dar a dat Damian

Aici intervine potolirea ta, mama te-a luat
înapoi, Damian a primit optsprezece ani,
cu toată prelungirea primei condamnări,
a făcut mult, avusese o armă-asupra sa

I-ai scris, să-i ceri iertare, știai, executa
chiar vina ta, de-a fi lovit violent tartorul,
nu știai că în adolescență Dami-i era iubitul,
când tu îi erai sac, să-și verse nervii cumva

Maică-ta, vrând să nu-l urăști pe Damian,
așteptând să iasă din gherlă, să-l bați,
a ascuns în cutie scrisorile de la el, poza
cu el și tartorul tău, "frațiori", braț la braț

Tu ai început în California să boxezi mult,
ai câștigat partide peste partide, prin KO,
ai fost văzut de-o hispanică-negresă, Bianca,
ai fost campion la ușoară și grea, te-ai însurat

După mulți ani, când ai așezat centuri
peste centuri, cupe și cupe, aliniate,
ai preferat să pui mănușile-n cui, aveai
trei falange la stânga zdrobite, scârțâiai

Te-ai reprofilat, după ce ai absolvit
Școala Federală de Antrenori ai prins
față de toți tinerii boxeri mult drag,
dedicai viața pregătirii celor mai buni

Într-o zi, așezat pe 4×4 al tău, apăru
chiar Damian Anderson, abia scăpat
de la pârnaie, ajunse-un solid malac
ți-ai ieșit din fire, că-ți... turtea mașina

Când să-l lovești, ți-a replicat "Îs Dami!",
l-ai salutat, ai dat să reintri, l-ai chemat
să-i oferi la un restaurant o masă măcar,
uimit de cantitatea de chilli pusă pe carne

Avea un fes ca de homless, i-ai întins bani,
i-a refuzat imediat, nevrând să te șantajeze,
ți-a mărturisit întrebat "Ce vrei să faci?"
"Nu vreau decât să ajung campion, chiar la box!"

Nu stătuse degeaba la mititica, se antrenase
făcuse flotări, pătrățele pe-o burtă ca-n mate,
un spate de Mike Tyson, cu el semăna Damian,
jucase pe-o carte, "Pe Creed îl întrec eu cândva!"

*

Eu sunt Dami, ți-aduci aminte, campion la juniori
mie-mi țineai mănușile, vindeai prafuri în tribune,
ai pariat c-o să cedez, prin KO în ultima rundă,
te-ai supărat c-am învins, trântind rivalul la podea

Asta-i fost, Creed, în adolescență, mâna mea dreaptă,
jegul și transpirația mea, pontă luai că voi pierde,
nu m-am supărat, am împărțit egal banii luați,
șofam in viteză, eram zeu, tu un biet microb al meu

Nu-ți dai seama, dacă vezi o fantomă, asta ești tu,
nu eu, ce-ți mănânc toată faima, foarte murdar îs,
nu te uita că arăt ca ultimul demon scăpat din porci,
Gadara-n pârnaie m-a învățat s-aduc taifune pe țărm

De-mi ieși în cale, prostule-Adonis, la gașca mea
îți fut un pumn, când te vei aștepta mai puțin,
să simți cât am ținut dintotdeauna la tine, frate,
am așteptat să te sparg fărâme, când ne-om revedea

Mă duci la școala de box, îl pui pe antrenor
să-mi dea adversar pe Felix Chavez de la-nceput
vă iubesc, lovesc și sub centură, dau coate în mecle,
eu reinventez noul sport, fără să observe brigada

Naiv, m-ajuți să boxez într-o gală cu cel snopit,
să-i smulg lui Felix Chavez titlul de campion,
voi încerca să par cuminte, până când îi aplic
în brațe și-n coaste torpile învățate-n pârnaie
de-l scot brancardierii pe targă, iau ce-i al meu

Mă privești urât, nu vrei să-mi mai fii manager,
maică-ta s-a strâmbat în primul rând, m-a urât,
în aceeași seară a făcut un atac de anevrism
după ce ai găsit scrisorile mele și v-ați certat

Mă provoci, la o emisiune, să lupt cu tine abia
după ce-am devenit mare campion la categorie grea,
urmează gala, să-mi răpești titlurile, să mă oprești
din cursa înveninării boxului cu ceea ce nu trebuia

Creed, nu ai greutatea, în ring te zvânt c-un braț,
poți să plătești mari nutriționiști, să fii cyborg,
ești terminat, bro, dacă te-ai lăsat de trei ani,
du-te s-alergi doar pe deasupra Beverly Hillsului

Suie-te pe stâlpi, sfârtecă tulpini, pandă-n copaci,
te-ai oprit în fața unui oglinzi, sus, ca un portal,
"Auzi, Adonis, bro, te văd clar, vrei doar să pari,
să știi, eu mă antrenez devorând în colți un crotal"

Fiica ta și-a Biancăi este-o fetiță surdo-mută,
Amara Creed o chemă, are numai doisprezece ani,
s-ar putea să asiste la înmormântarea ta, Adonis,
după ce a-ndurat pierderea bunicii din cauza mea

*

Cred că lucrurile sunt mai complicate decât păreau
lui Damian Anderson, el nu era un Rocky-n noblețe,
categoric, el confunda boxul său cu industria grea,
îl credea scos pe tușă, don'șoară, pe Adonis Creed

Și veni la Los Angeles marea finală, confruntarea
dintre un "iepure laș" Creed expirat și Dami,
la apogeul carierei, în vârstă de treizeci și ceva,
parametrii buni arătând forma fizică de invidiat


Meciul de gală a fost unul epic, ce Leu, ce Doroftei,
cele două pantere, negrii Adonis Creed și Damian
Anderson au luptat pe viață și moarte, lei paralei,
Dami l-a trântit rău pe Creed, fiind numărat

În ultima secundă, abia după rostirea lui "nouă"
Adonis Creed s-a ridicat, și-a jurat să-l atace
așa cum n-o mai făcuse de când era Dami-un boxeur,
iar el adolescentul ce-i ținea mănușile de juniori

Toată forța ce i-o transmisese tatăl ucis, Apollo,
prin ultimele cuvinte rostite-n spital de maică-sa
a răbufnit în mușchii groși ce se zbăteau pe Adonis,
i-a dat seria de pumni lui Dami, l-a trimis în sfori

C-o ultimă lovitură în fața tumefiată-a lui Dami
l-a trimis ca pe-un titan rival zdrobit la podea,
astfel și-a spălat Adonis Creed rușinea cea grea,
detronându-l pe Dami Anderson la categoria grea

Cele mai tari faze abia după acest punct de-apogeu
au urmat, prima, Adonis Creed se-așază la vestiar
cu gluga pe cap, își cere iertare, că n-a răspuns
la scrisori, nu știa prin cât iad trecuse Damian

Înfrânt, demn, Dami Anderson îl iartă, îi spune
că nu se așteptase să fie înfrânt, Adonis Creed
mai învățase câte ceva nou, cât el stătuse la zdup,
se despart ca prieteni adevărați, iarăși "doi frați"

Finalul este sărbătorirea cu Bianca și-Amara Creed
chiar în sala goală, Adonis asistând-o pe fiica sa,
repetând mișcări, lovituri, după primele ei lecții,
Adonis e chemat din colț, fiica-l trântește, se bucură