Sadomasochismul lor
și masochismul nostru
de nave deviate
merg mână-n mână.
Pe vremea cea mai rea.
Ucrainenii s-au deprins
să meargă iute-n catamarane.
Mai ușor le e să acționeze dirijați.
Zidurile-s deja înalte. Perspectiva
relansată din sadism nu ține de Mărțișor.
O priveliște normală nu mai am în țară.
De stau, iubito, cocoțat, n-o să fie bine —
plouă teribil a infern pe Terra programat,
de ambele tabere, invers cursului firesc,
războiul se strecoară, o palisadă-n Bălți,
podul din mâl de Nistru s-a și spulberat,
sirenele nu urlă ca proastele, ci de sete,
caii pierduți ieri în cetatea Dâmboviței
mușcă din dușmani, exploziile curg. Norii
scot ultimul nechezat. Trage de dârlogi,
de frâu, iubito, vom vedea multe pe cale,
nu-s normali caii fătați pe timp de război.
Tu, zeiță a prostituării miniștrilor, cântă
mânia ce i-a aprins pe Armand Goșu,
Gândea, Nicolae Ciucă, de l-a luat pe Ion
ca mărțișor relaxant, să nu se încurce
deloc cu pusul în piept a mărțișoarelor,
rău că nu pe Iliescu, ci pe celălalt Ion,
pe Antonescu. Știm de cele cinci virtuți
sau puteri ale daoismului, ca alternative
la risipa de energie. Să se știe bine:
iubirea din noi ne dictează ce să facem.