de obicei mă doare în cot de ce zice lumea,
de data asta mă ambiționează ca un pui de drăcușor, pe treaba asta
am să vin la tine, tiptil, cu nerușinare am să-ți mănânc buzele, îți pot mânca și ochii (puțin canibalism nu strică nimănui)
au trecut o mie de ani de când nu ne-am văzut,
ne-am ține de mână dar sunt destule crengi în pădurea verde,
suntem atât de norocoși, suntem,
am reușit să găsim cea mai idio-tantrică dragoste, înfricoșătoare, prozaică, te face să găsești tot de ce ai nevoie într-un singur om (care te așteptă descheiat la cămașă
cu vocea de prezentator radio-chișinău,
mă faci să râd)

vino, draga mea, dar avem un bai, un rechin mi-a-nghițit limba, însă vino, te aștept cu inima mare, mare cât primul balon cu aer cald,
vino fără teama de-a se întâmpla ceva nerușinat, vom scrie,
vom scrie până la epuizare, până vecinii o să arunce cu pietre în noi, o să urle ca vânzătorii de gazete:
- grafomanii, grafomanii, uitați-vă, au venit grafomanii!!!

vom scrie ca un pârjol,
mistuitor, apăsat,
cu râvnă, de parcă am fi amanți ai literelor și ne-am tatua peste tot de nu ne-ar ajunge corpurile
și am exploda în tufe de liliac să acoperim cerul, de parcă am face vrâji, hocus-pocus, ademeniți ca un făcut vom scrie să aducem puțină consolare și celor ocupați cu uitatul, că și ei tot oameni sunt, plini de nevoi moi ca animăluțele alea din pluș de pe broadway

îți mușc limba: scumpul meu, lasă-mă să te mușc ca o cățea care alăptează,
imaginează-ți câtă libertate vom avea, putem scrie în toate pozițiile dragostei posibile, pe toate limbile,
putem scrie și porno, numai să vrem (te rog să nu lași această scrisoare să devină publică pentru că nu știu ce scriu în momentul de față,
îmi este greu să mă stăpânesc când vorbesc cu tine)

vom avea grijă să transcendem orice orgasm cu mare-mare grijă, mândrie și demnitate, cu fruntea sus, de parcă doar lăsând lichidele noastre să coopereze ca în laboratoarele pentagonului, doar așa vom putea învăța bunele maniere și buna comunicare globală,
gândește-te cât de norocoși suntem, nu toată lumea își poate permite aceste mici normalități ale vieții cotidiene

simt că este momentul să mă deschid și mai mult...
dacă ai ști cât de geloasă sunt, dar
mai bine nu acorda atenție,
mai bine fă-mă să râd și spunem cum o să scriem