poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-02-22 | |
Am rememorat azi cu fie'mea lucruri de demult și am realizat că cele mai mari câștiguri pe care le-am avut în viață au fost momentele din copilăria ei în care mi-am făcut timp și în care am cheltuit energie ca să mă joc, să mă plimb și să petrec timp cu ea. Și că zilele în care am fost prea ocupat, prea obosit sau prea leneș ca să stau cu ea, ca să întru în lumea ei și ca să generez mici amintiri comune au fost pierderi regretabile. Că nimic din ce am făcut pe atunci în loc să stau cu ea nu a meritat cu adevărat.
Este o tendință de a desconsidera, atunci când ești tânăr părinte, importanța clipelor comune petrecute cu țâncul. O idee falsă că, dacă nu îți rupi azi timp și energie pentru asta nu e bai; va fi mereu o zi de mâine în care vei recupera fără nici o pierdere. De fapt însă fiecare zi în care preferi să dormi, să ieși la o bere, să faci o gardă în plus sau să îți iei un al doilea job, o irosești de fapt. Și nu realizezi asta decât mult după aceea, când tot ce mai rămâne din anii ăia semnificativi sunt câteva poze ale unui ins comod care seamănă cu tine și amintirea unei mânuțe care se scufunda în mâinile tale. În ultimele luni peste Miruna a căzut, ca o cortină, demarcația dintre ultimele clipe de relativă copilărie și începutul în forță al vieții de adult. Lucrează de o lună și are responsabilități, locuiește și se gestionează singură și a pierdut 3 din 4 bunici la sfârșitul anului. Cu multe amintiri dintr-o lume mai bună, mai lipsită de griji dispărută cu aceste ocazii. Și depănând azi împreună o parte dintre acestea am realizat că, din vremea aceea a copilăriei ei, nu au avut valoare nici reușitele, nici câștigurile, premiile, examenele, nici chestiunile mari care ni s-au întâmplat. Că importante au fost micile chestii care ne-au legat, micile momente, care la vremea respectivă păreau neimportante și amânabile. Este trist pe undeva să vezi cum condiția și regretele umane se aplică tuturor, inclusiv copilei tale dar, sincer să fiu, cine a pretins vreodată că realitatea în care trăim nu are voie să fie, în natura ei perisabilă, tristă?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate