Strigând tăceri spre tine, nemaifostă
Femeie a sperării pe hârtie,
Doar lenea nu lăuntrul meu te știe
Și dulce-n ea epigonat mă costă.

De nu m-auzi mi-e zgomot poezie
De asurzesc pe-a albului ripostă
Și orb de miez, sub steaua mea anostă
Privesc la sfântul din fotografie.

Îmi vând pe ieftin pielea stih ce-mbracă
Șoptind nimicuri, lacrimi, tot un drac
Ce-al rugăciunii plânset nu-l îneacă.

Cu liniștea lumina să-mi împac
Îți urlu, muză, nu e nici un dacă:
Comoara vorbei mi-e doar de sărac!!!