poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-24 | |
1.
Se plimbă Infinitu-n mine ca cerşetorii într-o gară Tu pufăieşti rotund din pipă, eu trag trei fumuri din ţigară Găsim peronul aşteptării şi ne oprim la banca goală Din vorbă-n vorbă Absolutul aprinde un fitil în poală “Adună-ți gândul circumscris, Ia și nisip, că nu se vede: Soldatul care te-a ucis Pare-n amurg tot Arhimede.” Tu, care ştii că nu se face să scuipi chiştoacele pe jos Te-ai apucat şi tu de pipă. Vezi, rotocolu-i mai vârtos Şi aşteptând să vină ora v-aţi apucat de socotit Cu Radicalul şi cu Calul un Logaritm aţi scrijelit Pe dunga clipei rătăcite căzută-n visul amânării Aţi haşurat cu ţârâita un val pe culmile răbdării… Stau catrenele la poartă şi aşteaptă un Poet Un beţiv pe scara vieţii stă la uşa unui drept Priveşte în gol şi zâmbeşte Pentru că îşi aminteşte Clipa ploilor de vară, Nucile verzi, cu coaja amară şi miezul dulce Gândul lui se tot duce, se duce, se duce Suflă abur pe oglinda din imaginarul viu Desenând oval-oglinda pe cadranul auriu Ia din aripă o pană şi pe aburi scrijeleşte Un catren născut din clipa care nu se vestejeşte Tu ai zâmbit că aşa-i firea ta Când nu pricepi ceva Priveşti în gol şi zâmbeşti Pentru că-ţi aminteşti clipa... 2. Telepatia funcţionează Acum un an eram cu amintirile-n Timişoara Tu te-ai ascuns între jivine, ţi-ai pus masca de Tăcere Şi ai crezut că Absolutul e aşa, doar o Părere Nu lăsa să treaca ziua fără să vorbeşti cu-n om Care poate să iubeasca când sădeşte-un gând şi-un pom Dă tu rodului sămânţa din Cuvântul cel dintâi Şi învaţă rugămintea, mai rămâi, rămâi, rămâi… Pe cerul albastru de vară trec, în zbor, nor după nor Pescăruş după pescăruş, gând după gând, clipă după clipă Pe hornul bătrânei casă cu iederă pescăruşul aşteaptă Clipa lungă, visătoare, călătoare, deşteaptă Arcade pontice se lasă pictate Pe jumătate… 3. Un ciocănit ca o părere şi uşa se deschide-n tăcere (Lucrurile se complică) Nici răspuns, nici deblocare Nici, nici,... dadaismic vorbind, Între haos şi ordine există o iubire Pe care nu o poţi desluşi decât din interior... De aici, din pălărie, Alege Remmy, papagalul lui Alexis Un bilet pentru Marie Pălăria dadaistă este fermecată În care Acum şi Altădată Fac joc comun cu Întotdeauna şi Niciodată Cuvinte care-i stăteau Mariei pe suflet Ca o molie în ţesătură de viitor Pentru covorul zburător Nici un lucru în acea pălărie Nu era ceea ce părea să fie Fiecare era altceva Biletele de papagal erau poezii Poeziile erau întâmplări vii Întâmplările erau colorate cu poveşti Poveştile erau cu tâlcuiri Tâlcuirile erau filtrate Prin încrengătura de iederă Cu înflorituri dadaist-roditoare Ca portativul valurilor de mare "Ia să vedem, ce-a ales băiatul pentru noi, azi" Spune bătrânul care-mi poza pentru Fumătorul de pipă Nimeni altul decât Poetul Radu-Ilie Şuiu Şi Remmy care-mi ştia toţi prietenii Zboară de pe flaşnetă pe pipa lui Radu Radu, teatral, cu o voce baritonală şi tare Citeşte biletul Mariei “Uşa spre plajă era închisă Un ciocănit ca o părere şi uşa se deschide-n tăcere În faţa uşii, imaginează-ţi, statuia lui Ovidiu În spatele statuii, plaja şi marea Pe plajă, Dorra şi Pongo, Câinele pictorului Mătăsăreanu” De ce te-ai oprit? întreabă Maria Radu râde, îi întinde biletul Maria i-l smulge din mână şi citeşte “Legenda spune că Baron, pudelul lui Victor Hugo (de altfel şi un mare iubitor de pisici), pe care acesta-l făcuse cadou unui conte rus, nu a putut suporta despărţirea de stăpân şi a străbătut pe jos, fără nici o călăuză, nici mai mult nici mai puţin decât distanţa de la Moscova la Paris, apărând la poarta scriitorului, care, plin de remuşcări, nu s-a mai despărţit de el niciodată.” Lui Radu nu-i vine să creadă ce citeşte Maria Se ridică din fotoliul acoperit cu catifea verde Se uită la bilet, se uită la Maria şi citeşte “Louis Aragon Camere Există camere frumoase, cum ar fi rănile Există camere care ar părea triviale Există camere de rugăminte Camere cu lumină slabă Camere gata pentru tot, cu excepția fericirii Sunt camere care pentru mine vor fi întotdeauna din sângele meu…” De aici, lucrurile se complică Constanţa, Duminică, 24 Octombrie, 2021 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate