Acesta este doar începutul mărturisirii
Aşa a fost să fie, de cum ne-am văzut
Cucerită de vis, realitatea şi-a făcut noduri imaginare
şi-n ochiurile năvodului a mizat pe iubiri stelare
Între gândurile cărunte
Urcăm împreună un munte
Culegând flori pentru 6 mai
Cuvinte înflorite-n lumina iubirii
Până când se ajunge la o stare de înălţare
Precum se înalţă iedera zidului alb al farului
De la Marea cea Mare până la Infinit

Matematicarul ia zarurile, le scutură-n pumn, suflă pe ele
Le mai scutură o dată, le dă drumul pe masă
Vocea lui interioară dă comanda: Yames de şase
Şi culmea culmilor, lovitură de pedeapsă şi o floare la fereastră
Pe masă, cele 5 zaruri stau cu faţa 6 în sus
Uimire generală! Adevărată magie. Pictorul Gheorghe Caruţiu mi-e martor
Nu-ţi povestesc toată conjunctura şi toate urmările
Cert este că o minune s-a petrecut,...
Calculează şi-ai să vezi
Probabilitatea evenimentului este 1/7776
De câte ori este mai mic 1/7777 faţă de 1/7776?

Despre aşa ceva stau să-ţi zic
Orice-aş spune, orice-aş face
Fie gestul cât de mic
Tot mai mult decât nimic

nu ies din spaţiul poetic al radicalului, calului şi-al măgarului
nu mă cert cu lumea
am grijă de ea
şi reciproc
sunt şi nu sunt
matematicar-scriitor în dormitor

De la jucătorul de şah cu hazardul până la Pescărie
Între chipurile de gură cască şi de pierde vară
Te-ai oprit într-o seară cu lună plină pe dig
Luna făcea o cărare lungă de lumină
Semn de chemare pentru seara care urmează
Evident, a doua zi eram împreună pe dig
Să-ţi arăt cărarea lunii şi să numărăm prunii înfloriţi


intru-n versul trubadurului
şi mă trezesc în inima lucrurilor
acolo unde minunile se ţin lanţ
trecând printr-un şanţ
făcut în jurul zidurilor de apărare,...

cam aşa trăiesc eu naşterea unui spaţiu pictural
ca un “radical din minus unu”
care este sămânţa unităţii imaginare
din care creşte iedera analizei complexe
privită prin Oglinda lui Laplace şi a lui Fourier
imaginarul creşte pe poeticul zidului alb al cuvintelor

zis şi făcut
sunt, într-un fel, surdo-mut
muzica mea interioară-i muzică stelară
cu doi într-o gară maritimă şi planetară
care urcă şi coboară o funcţie-n scară
definită pe intervale din peisajul Tympului abstract
precum scena unei piese într-un singur act
toate aceste elemente înşiruite
fiind obiectele Adellei
pe care ea le pictează aşa cum alţii visează

imaginează-ţi un pic simţirea
struneşte-ţi firea
priveşte-n trupul grupului de cuvinte
trecând dincolo de cele văzute

Puţin câte puţin
Bem împreună o butelcuţă cu vin
Pe rogojina poetului jucăm şah cu hazardul
Stradela şi Citadela se intersectează-n Adela
pe care, poeticeşte o strig Adelle


Din zidul alb de cuvinte
Primele trei sunt un capitol din cartea Adellei
Chinul, manechinul, arlechinul,
sărăcia, gălăgia, starea actuală
visul, Paradisul, starea, zarea nu le mai explic
taina nu este precum haina care acoperă ca să nu vezi

Din haos şi din gânduri zămislesc
Darul de-o clipă pe care o iubesc
Şi creşte-n clipa asta Infinitul
Precum o galaxie-n nesfârşitul
Iubirii care s-a născut
De cum ne-am văzut

Acesta este doar începutul mărturisirii
Continuarea vine pe 7 mai



Constanţa, miercuri, 5 mai, 2021
(Flori pentru 6 mai)

Sertarul matematicarului din cancelarie

7 mai

norocul nostru
că există scena şi culisele
între ele
viaţa şi visele
cu bâlciul deşertăciunilor
foalele covaciului
pe jarul tăciunilor

ţine-te bine
că intrăm pe-o curbură
să nu cadă piesele de şah
să nu se răstoarne piesele de domino
stai cu ochii pe trişoarea cu cartea pe mânecă
asta nu iartă nimic
ieri seară
s-a luat de păr cu colombina
păruială de femei
pentru un rol secund
şi-un punct