Trebuia să fim noi mai cu moț și de data asta, adică să complicăm lucrurile. Americanii, de exemplu, fani simplificări până în măduva oaselor, egal (parcă să sublinieze chiar și prin limbaj egalitatea sexelor -fără discriminări) spun ”a man”, ”a woman”. Ce-i drept, și ei îl includ pe ”o” în definirea femeii, dar parcă totuși mai discret. Noi, NU ( l-am cifrat pe ”un” invers, subliminal, să se aprindă beculețul că e scriere de bărbat), noi îl punem CLAR pe ”o” înaintea damelor, să se știe de la început că vorbim de ceva, ca o extrapolare (de multe ori inutilă) a acestui ”o” definitoriu oricărui tip de feminitate, anticipând parcă toate problemele care vor urma. Pentru că dacă ai apucat să pronunți fatidicul ”o”, garantat necazurile de-abia încep. De fapt, încep și numai dacă te gândești la ”o”, sau ”ooo”, doi de ”o” n-am avut curaj să pun, să nu se interpreteze ”zero-zero”, că nu va fi niciodată meciul nul. ”O” vs. ”un” va avea etern ”un” singur looser >:el, adică ”un” el care n-are decât ”un” singur rol: să composteze biletul spre fericire, respectiv ”o”. E... aici apar problemele, că ”o” odată compostat, are pretenții după... alea de dinainte nu se pun. ”Un”, săracul, orbit de mirajul lui ”o”, (iluzie absolută că ar mai putea fi și altceva în afară de ”o”-ul fizic) nici nu știe ce-l așteaptă. ”O”-ul proaspăt e zemos numai în anumite condiții, altfel ori e prea tare, dacă l-ai fiert prea mult, ori poate deveni realmente clOcit, să nu zic stricat... și nici gustul nu mai e același. În final, partea lui ”un” din ”o”, dacă mai rămâne vreuna, că nimănui nu-i pasă și cu atât mai puțin lui ”o”, rezumă penele mai mult, sau mai puțin jumulite, dar nu de cocoș, ci doar de cOcO...
Zicala conform căreia ”găina bătrână face ciorba bună” nu se aplică... și nici supa de cocoș nu mai e ce-a fost odată. Să încheiem emfatic: ”Plastic vivat!”