Misticul și-a orientat gândirea înspre transcendental și conștiența înspre supraconștient cu scopul de a asimila supranaturalul mai evoluat, mai esoteric, mai metafizic decât naturalul ancorat în teluric, căci supranaturalul înțesat de extra-uri, meta-uri și supra-uri ne poate transmuta viața grosieră și gregară într-o existență cizelată, uluitoare și mistică și ne transsubstanțiază defectele încărcate cu troglodism, erori și surogate în calități ce posedă forța de a deveni superlative.
Dacă am fi ființe supranaturale am manevra taumaturgicul și am avea puterea de a face miracole cu organismul nostru.
Supranaturalul interferând cu viața inclusă în aria naturalului presară misterele, minunile și miracolele în mințile noastre sub formă de eoni emiși de inteligența supremă.
Știința supranaturalului este metafizica care inovează legile fizicii grefând pe ele meta-urile înfășurate în câmpul esoteric al inexplicabilului.
Un om iluminat funcționează după mecanismele supranaturalului.
Extra-conștiența posedă puterea esoterică de a vizualiza minunile pe care dacă le presară în opere le transformă în capodopere, dacă le inoculează vieții îi conferă atributele îndumnezeirii și dacă le inculcă în om îl preface în iluminat.
Extra-conștiența leagă extra-senzorialul de supranatural și supraconștientul de transcendent și poate percepe imanența realității de esență divină.
Dacă minunile s-ar transplanta în concret, prin procesarea lor omul ar cunoaște libertatea maximă și datorită ei ar sonda universul.
Conștiența telurică vizualizează numai fărâme din suprafața realității și funcțiile sale au fost influențate și maculate de laic, profan, păgân și mundan.
Conștiența conectată la misticism caută să decodifice supranaturalul ce este concretul transcendentului, misterele și minunile ce sunt elemente firești ale cotidianului transcendentalului și aderă la animism pentru a explica mișcarea energetică și controlată a universului.
Superconștiența este preeminentă omului, se află mereu pe un nivel evolutiv, calitativ și valoric mai înalt decât nivelul omului, de aceea omul nu și-o poate însuși și valorifica.