Din parfumul aducerii aminte, fumul de cădelniţă din Carpaţi
Parcă-mi aduce aminte de Isihie, cu a lui tichie, ca o pălărie de stupar
În jurul căruia tămîierea se face cu mierea cuvintelor inimii
Cu jertfirea minţii în folosul învăţăturii bucuriei şi-al păcii
Grosolăniile şi golăniile păcălitorului de ziceri găurite
Sunt arse-n jarul inimii curate
Pe nenumăratele cărări ale inimii
În memoria căreia cuvintele-s cântate
Cu aaa prelungit, cu iii, cu ooo , eee şi uuu
Cele 5 uşi ale dulapului
Din cele mai lungi,
Cu respiraţii marine şi alpine
Toate să fie spre binele binelui
Şi smerenia sinelui

Ca glasul Domnului să fie in toate
Acesta-i rodul întâlnirilor mele
Cu părintele Gheorghe Ghelasie de la Frăsinei
Cu părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Şi nu în ultimul rând cu Epictet
Daniel, Modest, Ioil, Paisie şi Andrei
De la schitul din Insula cu stuf

De la fotografia cu Butoiul lui Isihie
Curge izvorul cu Armonia Tripticului
Puterea Nimicului îmbrăcată în Zero şi-n Infinit
Cu paşii pelerinului căutând locrurile
Cu jocul glasurilor armonizate in complementarităţile
Lui acum şi altădată
Când era bunica de la Şteiu, fată

Îmi povestea bunica de tata când era copil
Şi parcă vorbea despre mine…
Da, rugăciunile şi cuvintele lui Gheorghe Ghelasie
Lucrează prin ele însele şi prin mărturiile ucenicilor lui

Vorba aceea: că de n-ar fi, nu s-ar povesti
Şi dacă nu s-ar povesti, ca şi când nici n-a fost
Dar pentru că a fost şi încă este
Merită să facem nod şi să mărturisim
O mărturie proaspătă
Ca apa izvorului de la Frăsinei
Nodul acesta va ţine mai mult ca năvodul




Constanţa, Joi, 2 iulie, 2020
(Ziua-n care s-au născut ei şi ele)