poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-14 | |
Servus, dragă prietene
Prietene, prietene Cu ajutorul tău am aflat Că împreună suntem mai puternici Că omul nu este niciodată singur Cu el este Dumnezeu Că viaţa este precum curcubeul Ca să existe, are nevoie şi de soare şi de ploaie Şi-am mai invăţat că Nimic nu ne aparţine mai mult Decâ clipa pe care o trăim Şi în care iubim... Când am simţit prima oară Că mâinile mele-s mâinile lui tata Tata plecase cu Dumnezeu Să-l slujească de sus Unde nu mai avea de lucrat pământul Şi nici de crescut albine sau de altoit pomii Aşa că mi-a lăsat mîinile lui Să lucrez eu cu ele Iar eu am început să desenez Şi să pictez ce-a iubit tata mai mult De câte ori îmi pun în gând să pictez Şi doar să pictez nişte nuferi Pe lângă gândul acesta trece o barcă În barcă stau ei, ghemuiţi Cu undiţele-n mână Plecaţi de acasă de-o săptămână Cu cortul, în curte la Traian Coşovei, de la Somova Şi dintr-o dată mă trezesc În ora dimineţii Cu fiul meu, cu naşul şi cu tata Pe terasa lui Herimon După mireasa Norina Cea care-i va naşte pe Alexandru şi Matei Într-o căruţă cu coviltir, din lemn de tei Fiul meu, un personaj îndrăgostit Cu tata şI cu sora mea lăcrimând de fericire Lacrimile-mi vin şi mie dar le tremur pe buze Un nod mi se pune-n gât Plângi cât vrei, îţi zice tata, nu te aude nimeni La nuntă nimeni nu aude pe nimeni Şi tu plângi pe umărul meu drept Din lacrimile tale mi-au crescut aripi I-am spus Ioanei Ce nume frumos ai tu Şi-n loc de răspuns Mi-a povestit despre pantofii ei de nuntă Aş mângâia un câine vagabond Câinii au o căldură anume Câinii sunt oamenii buni care au plecat Şi de care ni se face un dor îngrozitor Să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculţi Ca să auzi tebuie să vezi de cum dau zorii zilei până la apus şi mult după aceea Constanţa, marţi, 14 aprilie, 2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate