Beneficul are concentrație de puncte nodale absorbind metanoia înglobând schimbarea supremă, substanța sa pliată pe substanța omului o purifică de impurități, mizerii și alterabilități.
Realitatea contondentă are înclinație la non-benefic, traumatizând psihicul și sufletul, iar realitatea epurată absorbind pozitivitățile are propensiune la benefic pe care îl prezervă de contondențe în imanența sa.
Când mintea planetară se va umple cu benefic având calități și cantități cosmice, ea va avea capacitatea și puterea de a redistribui beneficul în toți oamenii.
Beatificul este consubstanțial cu beatitudinea și apare în minte prin inocularea în ea a beneficului care devine spiritualizat.
Gândurile în care s-a încrustat beneficul energizează pozitiv interiorul omului, iar beneficul ieșit în exterior generează satisfacții elevate, rafinate, spiritualizate și mistice.
Un benefic de natură mistică apropie supranaturalul de viziunea mistică care, influențată de benefic, experimentează un extaz esoteric și transcendental.
Beneficul din minte are o calitate superioară față de beneficul somatic care nu se poate elibera de teluricul laic și profan.
Beneficul din suflet armonizează emoțiile, afectele, sentimentele și sensibilitățile, care vibrează la unison sincronizate, inoculând în stări o bucurie pe care omul o percepe ca o funcționalitate a sănătății.
Ar fi bine să conducă umanitatea omul cu cea mai mare concentrație de benefic, pentru a o empatiza în ceilalți.
Beatificul naște un extaz spiritual care îl contopește pe om cu sinele său superior și care percepe universul în mintea sa care este o prelungire a minții planetare.
Ar fi uluitor să le fie acordată oamenilor iluminați beatificarea încă din timpul vieții, altfel sfinții ar dispărea și aureolele lor ar fi pângărite de sacrilegii, blasfemii și profanări.
Un om beatific dă mulțumirii de sine o aureolă magnifică.