poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-19 | |
1.
Vântul suflă peste jarul din butucul tău din vatră Vreascuri noi pocnesc scânteiuri stele mici se sting in apă Ard cu flacără albastră gândurile de Crăciun Impregnate de răşina întâmplărilor de-acum La baraca de tir crescuse un trandafir Notasem treaba aceasta într-un jurnal Căruia i-a venit rândul să-l adun de pe drum În zilele acestea de Crăciun Astăzi, pe prima filă văd că am scris Ceva despre trandafirul cu fir înalt Cât casa-ou de pe plajă - Onorat! Mă salută acesta, de undeva, de sus, din bobocul lui. Nici n-am coborât bine din pat că trandafirul îmi intră-n suflet, pe plajă, Unde floarea de mac sălbatic se înconjurase de trestii vorbitoare Pasărea-şi vindecase aripa cu preţul orbirii Copacul orbise şi el dinspre rădăcină Orbul din naştere vedea toate acestea tot mai acut - Ascult?! Mă trage de mânecă tot el, trandafirul. Printre trestii, mii de chestii, dintre care, o Strigare, o Chemare şi-o Mare Marea-şi legăna pe valuri clipa lungă dintr-o luncă Iar Chemarea de pe dig îl striga pe Pipirig Şi Strigarea, răguşită, se trezi vorbind în şoaptă Cu un măr, o nucă şi-o gutuie coaptă - Onorat?! Li se adresă trandafirul şi lor Bătrânul Cronos, împăcat cu Tympul, legă subiectul de un verb fecund Trecu-n tăcere cântul căutării plecând călare spre un deal mai scund Dealul cărărilor poetice pe care stăteau aruncaţi saci plini cu jucării şi petice La Ora Crăciunului Ai noştri şi-au ieşit din fire Într-un ceas bun Stau să-ţi spun Că acum este Acum Momentul în care Atunci Are şansa adevărului pur Păsările Deltei îşi fac cuib în capul meu Inima-mi cântă Crăciunul Acum sunt pregătit pentru concertul mut tăcerea o compensează personajul din zar care face fotografii şi picturi după poveştile-n albastru de azur ultramarin-crepuscular de la intrarea-n port, din bar... Cu buzunarele sufletului pline de câini Stau şi ascult foşnetul mării Pe dunga zării un punct la alegere Alegerea mea fiind Îngerul Crăciunului Cu 30 de ani în urmă el şi-a ales Timişoara Altădată, peronul din Gara de Nord Unde Melchior, Gaşpar şi Baltazar Dădeau fărâmituri porumbeilor Care zburau pe deasupra trecătorilor Unul din porumbei aşezându-mi-se pe umărul drept Pe care se aşezase şi cioara Iată-mă, al 4-lea mag, cu o cioară şi-un porumbel Pe umărul drept… Hai că ne găsirăm Şi ne risipirăm prin sărbătoare Nostalgia Viitorului stă pe capul nostru Ca o pălărie de magician Cu umbrelă şi geamantan mă bucur că ne auzim inima este izvorul vieţii mintea pune pietre de jur împrejur ca izvorul să fie limpede limpede, limpede, limpede… Constanţa, marţi, 17 decembrie, 2019 (din casa-ou, de pe Insula cu Stuf) 2. Timişoara, miercuri, 20 decembrie, 1989. Se striga „Jos cu Ceauşescu!”, „Noi suntem poporul”, „Armata e cu noi”, „Libertate”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. Cu două zile-n urmă, cum ne-am înţeles, tata ne trezeşte la 5:05. Nu mai mergeţi nicăieri, zice tata. La Timişoara e Revoluţie. Credeam că vorbeşte metaforic întrucât noaptea care-a trecut a tunat şi-a fulgerat. Din cauza furtunii? Nu, nu. E chiar revoluţie. Dacă-i pe aşa, cu atât mai mult, trebuie să mergem şi noi. Sigur că nu există motiv fără motiv. Toate se leagă între ele. Personalul Arad-Timişoara era aproape gol. La ora 8:08 eram pe peronul gării din Timişoara. De aici începe altceva. Ţine-te după mine şi imagnează-ţi un oraş asediat. Librăria Eminescu, cu volumele Omagiu, incendiată. Timişoara năştea-n inima mea o bucurie de nestăpânit. Orizontul roşu căzuse în clipa întâmplării de atunci. Din clipa aceea creşte-un arbore, arborele sângelui în jurul căruia s-au ridicat casele mele şi ale prietenilor mei... Constanţa, vineri, 20 decembrie, 2019 (Calendarul lui Artaban) 3. Sub lupa filatelistului, timbrul se vede altfel. Aşa şi timbrul actorului pe scenă sau la cârciumă. Suntem pe baricade. Zilele acestea ne ocupăm de dulapuri şi de bibliotecă. Urarea aceasta simplă: "Oameni dragi, clipe fericite şi dorinţe implinite", o învelesc cu o filă de calendar. Echipajele şi-au lăsat calendarele şi jurnalele la Aleku, la Eliade şi la Marius Şandru. Aleku a preluat drept motto: “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine. Ion Raţiu.” Eliade a făcut un colaj cu Scrisoarea Andreei şi Livada Darurilor, iar Marius a făcut calendarul cu Pelerinajul Peninsular şi însemnări. în apa aceasta săreau peștii să ciupească din cornul lunii În „Mesajul tronului”, la întâlnirea cu boierii țării, domnitorul Vlad Țepeș spunea: „Nu-i țara voastră, boieri. Voi sunteți ai țării. Și eu tot al țării sunt. Se spune Ladislau al Ungariei, nu Ungaria lui Ladislau. Cazimir al Poloniei, nu Polonia lui Cazimir. Dacă n-ar fi așa, țările ar pieri odată cu domnii. Și cu boierii!”. Sau, cum spunea John F. Kennedy, „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru ea”. Și tot Vlad Țepeș în „Mesajul tronului” spunea: „Un singur lucru vă cer. Voi ați adus țara acolo unde este, voi s-o duceți unde i se cuvine să fie!”. „Bebe Costinaş i-a deranjat pe "băieţii cu ochi albaştri". Ca să-şi poată vedea liniştiţi de afaceri şi de putere, băieţii cu ochi albaştri aveau nevoie de o Timişoară tăcută. Bebe Costinaş îi deranja. Prin el, Timişoara vorbea cu glas tare. După 1990, Securitatea n-a mai fost o instituţie, ci s-a disipat în noua mafie economică şi politică, în firme şi în partide. Tot Securitatea a lansat falsul slogan: „Cine au fost teroriştii?”, o întrebare care le-a ascuns pe celelalte şi care a răpit multor jurnalişti clarviziunea momentului. Costinaş nu s-a lăsat prins în capcane. De curând, Raluca Costinaş a primit de la CNSAS dosarul lui Bebe Costinaş. Dosar care, într-adevăr, are numărul 1A 1911, dar nu de informator al Securităţii, ci de urmărit. Pentru că, aşa cum scrie pe coperta dosarului, Bebe era cunoscut că se ocupă de conceperea unor scrieri literare cu un conţinut ostil. Bebe Costinaş era un om al entuziasmelor, care aduna în jurul lui cele mai bizare personaje. Era din specia celor care făceau ca lucrurile să se întȃmple. Iosif Costinas s-a implicat foarte mult în descoperirea criminalilor Revolutiei din 1989, de la Timisoara. La parter, pusese un şir de dulapuri vechi, abandonate nu se ştie cum, care formau un perete despărţitor. Dincolo de ele era un spaţiu perfect izolat, de cȃteva zeci de metri pătraţi. Ideal pentru chefuri, spectacole improvizate şi cȃntări. Se intra prin uşa unuia dintre dulapuri. Iosif Costinaş, jurnalistul timişorean dispărut fără urmă în iunie 2002, a fost printre primii care a abordat subiectul frontieriştilor. După ce publicase în primele zile după Revoluţie lista ofiţerilor de Miliţie şi Securitate ale căror arme purtau semne de folosire recentă - ceea ce nu i-a împiedicat să devină mai târziu şefii noilor structuri - Costinaş a consemnat mărturii despre duritatea anchetelor privitoare la frontierişti”... Suntem pe baricade, 12.21 2019 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate