1.

O pipă şi-un rotocol de fum? Nicidecum.
Motivul apare, acum.
Chiar dacă s-au adunat norii de ploaie
Deasupra norilor este întotdeauna senin. 

Zilnic, un minut de călătorie interioară...
mă-nvârt ca piţigoiu-n mur
căutând, de jur împrejur,
mura cea mai coaptă
şi plină de soare
şi de aromă răcoritoare
şi-o las să prindă
o noapte cu lună plină
ca acum când
cât de curând
împlineşte aşteptarea 

Din ce în ce mai aproape de adevăr, vărul meu, Aurel
S-a făcut medic de ţară...
Talentul lui de povestitor
L-a exersat jucând rolul de Zburător
Trăgând după el un elefant şi un pictor
Pentru că,zicea el, călcase greşit în clopotniţa catedralei
Unde urca după porumbei... el şi cu Miky Suceveanu
Urcau duminica până dincolo de clopote
S-a întâmplat, în duminica Tomii să fiu şi eu cu ei
Bătaia clopotelor ne-a prins, când am ajuns la nivelul lor
Clopotul mare s-a legănat, mai întâi,
De parcă zicea,ră-mâi, ră-mâi
Clopotul mijlociu zicea un fel de  a-cum, a-cum
Iar cel mic,voi-nic, voi-nic, voi-nic 

Noi, cu gurile căscate, să nu ne plesnească timpanele
Cu respiraţia tăiată şi cu lacrimi în ochi ne făceam semne
Să ne strecurăm un nivel mai sus, în cercul ceasului din turn
Se întâmplase-n duminica aceea să prindem viţul
Un vulturaş care se hrănea cu porumbei 


2.

când mi-am adus aminte
corapina prinsese parfum
pe șevalet
pânza albă așteaptă

Mi se întâmplă, sub tâmplă, unele lucruri să le văd pictate
Cu de toate. Nu lipseşte nimic. Au grijă lătrătoarele mele de toate.
Şi peste toate, peste poate, are grijă motanul Picasso
Cu neamul lui pisicesc, într-un dans concubinesc-chinezesc
Să le coloreze-n nuanţe perlate
Cu albastru-n căsuţele sufletului 

Curge-n mine Infinitul
Se aude-n depărtare
Cântul vântului din zare 

şi de-ar fi să fac să fie clipa lungă cât mileniul
tot n-ar fi destul să-mi stingă setea visului din codrul
unde cântă a poveste fiecare brad şi teiul
împletindu-şi rădăcina, fixând stâncilor temeiul
cu izvor ţâşnind din stânca
unde sfântu-şi pune tâmpla... 

Când i-am dat drumul porumbelului Pestriţu
Şi acesta a zburat pe gratiile de la Casino
Trebuia să ştiu că
Porumbelul nu este niciodată liber 

Flaşneta cu gramofon, cântă de pe balcon
“Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering”

Sub pălăria lui Magritte, pipa mea 





3.

Lumea vaporului
Cu sălbăticiile ei şi cu vocaţia dorului
Să fie! Ai zis tu şi aşa s-a făcut.
“O lume care-şi vede de lumea ei”

Multe se trag din fericiri şi din belele
Între amintirile mele, Voiajul
prin Marea Neagră şi Mediterană
m-a scos la Piramide…

S-au despărţit cuvintele în si-la-be
Silabele în litere. Literele, în mod miraculos
Au ajuns sunete, foşnete şi culori
Mergând, uneori, până acolo şi dincolo de vizibil
Trecând prin pereţi şi prin valuri
Într-o armonie,
uneori absurdă, alteori vie

Tablourile mele, mereu în schimbare
Ca oamenii de la mare…

În lumea aceasta m-am născut şi eu.
Primul nume pe care-a vrut să mi-l dea mama
a fost Cezar, pentru că m-am născut prin cezariană.
Urcase mama-n cotarcă, să arunce boabe la păsări
Şi-a alunecat pe scară...


Bolţile cerului se mişcă-n verde-violet
lent, lent, şi mai lent
să nu uiţi ghemul care ţine firul
în labirintul cu galben, verde, albastru
pietre, scoici şi mare

coroana copacilor se umple cu păsări
şi rugăminţi fierbinţi

ploi calde de vară-s la arcadele mele pontice...


Constanţa, sâmbătă, 23 noiembrie,2019

(Un minut de călătorie interioară)