mă născocesc ca-ntr-o poveste
mă inventez să mă iubesc
mă uit și mir că mai exist
sunt mut și stau ca un soldat deschis pe marginea patului
la marginea bărbatului
ca un țepus marcat de timp
cu o floare în palmă ce vrea să viețuiască
eu nu o ud
în plic să pun aș vrea, niște rânduri rândunele
să cuprind toți anii de obsesii și durere
să iert cu dragoste deplină și de cal
să mircea răduiesc în strună și pe mal
de poezie

mamă dragă lasă cadourile și dă-mi înapoi copilăria
și capul
asta-mi doresc
e vina ta
și-i și a mea
dar vine vina de la tine și de la
strămoșii pe care nu-i știu măcar
e moartea-n mine și nu scap de ea.