Iubirea înseamnă Intimitate. Intimitatea este Taină. Iar Taină este atunci când sunt doar Ea și (= cu) El.

Când El și/sau Ea vin în Povestea Lor cu istorii multiple, atunci prezentul nu mai are minima șansă de a se eterniza, cuprinzând laolaltă trecut și viitor. Experimentând multiplu, pierzi dreptul la Istoria ta Unică, Irepetabilă, în fapt evenimentul personal fiind acaparat, până la a intra în anonimat, de un trecut străin, de un viitor al tuturor și, implicit, al nimănui. Diferența ar putea fi aceea între o culoare genuină și un simulacru cromatic, anihilat de propria inconsistență. Pentru unii ar putea fi dureros, pentru alții – în niciun fel! Primii sunt purtătorii-de-culoare-genuină, ceilalți – intrații-în-simulacru. Nu toți vor accede la Mântuire!

Oamenii curați sunt adesea mai ofensivi decât „ceilalți”. Asta pentru că cei dintâi au un sistem de valori în care cred și care se cuvine în mod imperios a fi apărat. „Restul” nu (mai) au nimic de apărat, nici de pierdut. La prima vedere, ai zice ca sunt un-fel-de-pâine-a-lui-Dumnezeu, atât de săritoare în ochi este disponibilitatea lor pașnică.

Sado-masochism: „cu cât îți voi greși, cu atât te voi iubi” = Fals raport de directă proporționalitate!

Virginitatea va face înconjurul lumii, drept știrea cea mai senzațională, într-o lume așa de versată.

Câteodată ne temem să rostim cu glas tare, convinşi fiind că, pronunțând cuvinte, vom da drepturi depline la existenţă unei realităţi care – și iluzorie fiind – ar risca, printr-o întâmplare nefericită, chiar printr-un destin, să se instaureze autarhic.