De obicei, nu scriu cu întreruperi,
Dar, textele tale m-au inspirat

Să ascult și să simt
Nuanțe ale ambientului
Ce miroase a melancolie -
cuprinsă
De gânduri adânci și de visuri;
Nulizând valoarea prezentului,
Prin absurdul la care mă refer.
Respirând praful și vaporii de chimicale -
Rănindu-mi traheele și plămânii -
Puțin câte puțin -
De tot și permanent.
Ușor, ușor - pășesc,
În întunericul căruia i-am oferit valoarea luminii
[insert text here]
În timp ce fiori reci îmi şuieră în ceafă
Amestecând ceea ce odată
Au fost culorile tale preferate,
În maro închis.,
Culoarea mea preferată.
Când comoditatea devine preferință,
-generalizând-
Uiți să mai respiri și literele te rănesc la degete,
iar sângele curge printre taste în timp ce te sufoci în propria negativitate,
apropiindu-te din ce în ce mai mult de
metamorfozarea propriei ființe,
în spori
de mucegai.
De ce să mai scrii atunci când doare și e mai ușor să nu?
Oare Adevărul meu e minciună pentru tine?
Bine-ar fi să știi că,
ceea ce e adevărat,
e doar adevărat
Și doar adevărat.
Fără să facem referire la mine sau la tine,
jucându-ne cu valoarea sensurilor,
dezbrăcând realitatea de asemuirea cu realul.
Eu sunt doar sunetul literelor
În lumina orbitoare,
Dintr-o lume pe care nu va fi nevoie
Să o descriu.
Îmbin eternul cu plăcutul
Amestecând vorbe cu sentimente
Care mai de care
Mai de care
Mai de care
Care de mai, în luna iulie.[??]
Și cu tine sclipind sub razele soarelui, atunci când era soare la tine pe cer.
Așezați-vă la locuri.
Și priviți în liniște
Spectacolul primordial ce decurge în apogeul existenței,
Definid evoluția
Precum ceva stagnant
Lăsând loc de analiză
Dinspre nord până undeva în centru,
Cuprinzând toate definițiile într-un ibric cu cafea, la 94°.
Vreau doar să îți mulțumesc pentru că mi-ai amintit că,
Să pot zbura, înseamnă să cred că pot -
Și că dacă închid ochii
văd.

`````