poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-11-23 | |
pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei
se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a fața ei luminează orașul se aprind sentimente adevărate ce a fost într-adevăr se pierde de pe un umăr pe altul viețile noastre trucate devin viața ei adevărată timpul are culoarea apei după o ploaie repede de vară fetița prietenului meu a împlinit unsprezece ani nu mai acceptă să meargă de mână cu părinții depășiți de limba rusă băgată cu de-a sila în vagoane direcția siberia în buncăre nu le mai deschide nimeni pasărea paradisului zboară pe deasupra trenurilor în siberia cea mai lungă cale ferată cu ecartament dublu ghiozdan dublu viață dublă vom retrăi o mie de vieți furtuna arctică se va stârni din senin lacrimile îngerului va șterge întâmplările înalt-comuniste pe care tovarășii ne-au pus să le slăvim chiar am crezut asta chiar am dat slavă din fașă conștienți-neconștienți virtus romana rediviva strângeam din dinți și ne era frică părinții ne încurajau că nu a venit sfârșitul lumii la sfârșitul lumii va fi mult mai greu din siberia trenurile cu vieți adevărate nu s-au mai întors deportații din fabrici subterane au venit pe jos opt luni durează drumul la capătul căruia nu te mai așteaptă decât pasărea paradisului cântecul ei zglobiu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat paginile din bou-vagon date la casare mai întâi mureau oamenii după care erau aruncați pe câmpuri în taiga pentru corbi și hiene apoi se raporta terfeloagele au fost date de mâncare pline de boli incurabile de tifos exantematic de păduchi de ploșnițe pe lungul drum al exterminării ființei doar pasărea paradisului și-a schimbat locul așezându-se pe umerii din copilărie cântând neînțelesul cântec al morții și al vieții într-o nepământeană limbă nepământeanul drum al transsiberianului schimbând mai multe orânduiri sociale eram prea cruzi și ne era frică nu credeam era vorba despre viețile noastre păsărea paradisului nu ne-a părăsit niciodată deși nu credeam nu mai credeam fetița de unsprezece ani a prietenul meu știe să asculte pasărea paradisului și încotro se îndreaptă cu ghiozdanul în spate
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate