1.


- Bună dimineața, Românie!

- Cu inimă de Bucurie, să fie!

Așa îmi zicea mama. Vezi-ți de treaba ta, completa ea. Nu le da problemele rezolvate,
că nici pe mine nu m-a ajutat nimeni, niciodată. La vremea asta ne pregăteam să mergem cu colindul la bunicul Nicolae-Medrea Cristea. În zona Aradului, Bocsigul era la fel de renumit, pentru viile lui, ca Minișul, ca Păulișul, ca Șiria. Bunicul locuia în mijlocul satului și mama era cunoscută ca Fila (Rafila) Medri. Tata dădea să-i ducem o scrisoare bunicului pentru Moș Nicolae și pentru Moș Crăciun. Iar noi mergeam cu două scrisori, că o scrisoare o scriam și noi, copiii și mama, împreună.

Luna trece ca o luntre, printre nori, ce vin în valuri, fără maluri. Dorra se lipise de mine. Ponna pregătea o năzdrăvănie-n stuf. Iau cateva întâmplări cu mine, să le am ca merinde, hrană pentru suflet. Un câine alb aleargă-n poveste după Omul meu. Sus, pe Þărm, un copil înalță un zmeu.

Ploile au rupt zăgazul și au inundat în lunci,
Eu torceam firul Rafilei ajutat de șapte prunci.

Pruncii au crescut pe Plajă, jucăuși și altruiști,
Alergând înspre lumină, luminând veseli și triști
Îngerul cu cravată, specialist în Altădată, mă așteaptă la Scară, zâmbind.
Ecoul o lua un pic înainte
se așeza pe scara portativului
scotea de sub pălărie un diapazon
îl lovea de blazon și îl întindea Îngerului

ajuns primul la mare
am făcut scara
din bârne și pietre
și-o cușcă sub măslin
pentru câinii abandonați

de jur - împrejur
se vorbește în șoaptă
lumina-i lumină
bucuria-i bucurie
și via e-n coarda de rod
pe direct
și pe cod
într-un decor
ca la teatru
orizontul albit-orbitor
de soarele strălucitor
care încă-i mult
sub linia orizontului
la un gând cu câmp de maci
orizontul prinde culoarea roșiatică
apoi niște nori
așezați de-o mână demiurgică
cu pana puiului de lebădă
Motanul meu, Domnul Picasso, știe.

2.

Din când în când
ne ridicăm Universul în cap
și-o tăiem după paralaxă
pe-o axă radicală
cu cercurile-n onduleuri fine
care se tot lărgesc
până când le trece conturul
direct pe tangenta la Infinit
și atunci să te ții...

Dacă l-ai fi cunoscut pe motanul meu
negru ca turnul de abanos
și plin de energie
ca taurul fioros
tandru și generos
vorbitor de engleză
și tacticos
ai fi văzut
în mustățile lui albe
un nou portativ
și alt motiv
pentru cântec
și lătrat de câine
Un câine alb aleargă-n poveste după Omul meu
Sus, pe Þărm, un copil înalță un zmeu
Crăciunica a făcut flori albe-n fereastră
Pe etajeră, pana de scris,
Flori într-o glastră

3.

Se spune că începutul a stat în Cuvânt
Cu vremea, nu dintr-o dată,
Cuvântul s-a făcut Cântec,
Cântecul s-a făcut Psalm
Și tot așa,
Din aproape în aproape
Toate acestea s-au trezit
Într-un fel de șaradă
Care
Dacă ajunge întreagă la tine
Înseamnă că trăiești
Printre oameni onești
Ca-n povești

Constanța, Vineri, 1 Decembrie, 2017
(Scrisoare pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun)