poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-14 | |
O lumînare (sau lumină, cum se spunea, poate și azi, în popor) se stinge de la sine în două cazuri: fie ceara ei se termină și nu mai are cum arde, fie aerul ei se termină și nu mai are cum arde...Orice început este un sfîrșit și reciproc, din fericire. Deoarece se pare că civilizația omenească a ”progresat” foarte mult (!) științific, tehnic, socio-cultural, etc. atunci este evident că aerul va lipsi...înainte ca ceara să se termine. O conluzie certă ar fi că suntem poate pe panta descendentă a civilizației, în cazul în care lumînarea moare cu trup. Chiar dacă ar fi așa, trebuie să ne asumăm condiția umană și să ne acceptăm așa cum sîntem...
Dar, hai să vă spun totuși adevărul, ca în fața lui Dumnezeu: Întotdeauna piere aerul mai întîi - restul vă las pe dvs să judecați, respectiv dacă există vreun așa vîrf în istoria civilizației omenești. Logic ar fi ca vîrful civilizației umane, dacă o privim ca pe o parabolă geometrică, sau o funcție cu vîrf, (in)(dependentă) de timp, ideală așa cum este geometria ca atare, vîrful ar trebui să fie acolo unde spiritul egalează materia. Însă ceea ce e neclar în acest moment al raționamentului este care spirit și care materie....Spiritul este o trecere, este viață, este moarte....Deci ar fi vorba de două spirite - care însă nu se pot măsura decît prin materie - cred eu că e vorba de spirit trecut și spirit potențial. Cred că mai pot oferi o certitudine, din umila mea cunoaștere a lumii - timpul istoric (nu timpul în general) nu poate fi întors înapoi. Ar însemna inversarea mișcării aparente a pămîntului, dar chiar dacă s-ar putea așa ceva, eu consider că timpul istoric tot nu poate să se întoarcă. Din fericire avem munți încă în toată lumea, și avem și oceane adînci. Lumea e cel frumos paradis cu putință, în umila mea înțelegere. De fapt nu există niciun motiv să credem că există un așa numit vîrf al civilizației omenești, fiindcă e o noțiune prea ambiguă. Așijderea, nu putem spune că există progres sau regres al civilizației. Eu nu pot afirma cu certitudine dacă civilizația omului are început și sfîrșit. În cazul în care răspunsul e da, atunci sîntem între cele două.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate