cândva îmi plăcea să las câte trei poeme ca să limpezesc lumea
astăzi am lăsat numai două, oare de ce?
să fie oboseala? să fie toamna deasă? sau doar o artrită poetică?

las medicina să dezlege acest mister
și ies în grădină să legăn câteva frunze moarte
ce negru îmi pare pământul astăzi

îmi e din ce în ce mai greu să despart viața de vis
și din podul palatin picătura chinezească îmi arată cât de multă suferință
trebuie îndurată până când fisurile vor fi colmatate

cred că am uitat ceva, rătăcind între vis și realitate
să fie oare vorba de spiritul de proprietate
sau doar de pierderea identității poetice a ideilor?

poate că ar trebui să nu-mi mai dezbrac cuvintele unul câte unul și să umblu gol...