Doamna M. consideră că sunt happy
pentru că stau acasă
și pot să-mi ud 8 ore lucrătoare pe zi
palmierul de la capătul Sideboard-ului alb
sau să-mi caut alte estetici
celor 7 ferestre

pentru mine-zice dumneaei-
o puzderie de fugari de război chipeși
(sau, mă rog, alți migranți)
vor fi gata curând
să-mi dea papucii
să-mi perie dinții
să-mi tragă pamperșii
să-mi fiarbă Nudeln etc.
când va fi cazul
pentru că ei de fapt vor contribui la
asigurarea firului existențial al națiunii

mie trebuie să-mi tacă pliscul
-tot articulează doamna M.-
pentru că geamul spart de la baie
nu înseamnă mare lucru
într-o lume eronată
iar esența reușitei azi sunt asigurările
față de care trebuie să prind simț euforic

cu dioptriile mele
-continuă doamna M.-
trebuie să văd clar flegmele de pe trotuar
și să nu mai cad în ridicol
deoarece făptașii acestora
scrâșnesc din dinți la nenorociri adevărate
și n-au chef nicio secundă de
intoleranțele mele

tot ce e viril și la lungime de braț de mine
poate crea efecte nedorite
chiar și violuri
pe care le pot stopa (-subliniază doamna M.-)
stând în casă
în special după orele amurgului
când pot avea fericirea
să-i vad inimioara făcută
cu degetele în fața brustului
la jurnal

iar dacă mă duce capul
și rosmarinul îmi întărește circuitele
(că doar n-am eu sângerări pe creier cât alții)
să pun burta pe (limbi) orientale
în loc să mă vait
că mi se tembelește legătura cosmică
dinspre terasa de la REWE

în fine
intru sub duș să mă dezmeticesc un pic...
dar eu tot cred că doamna M. trăiește
în alte dimensiuni spațiale