cândva timpul se întindea ca marmelada pe o gură de rai sau pe un picior de plai
dar seceta și tăierile abuzive au erodat poveștile lăsând uitarea goală
un schelet mâncat de vicisitudini și amintiri

hai să mergem ai spus, acolo unde se aud bătăile și temerile
mi-am lăsat aripile la garderobă
am încălțat cipicii și m-am luat după tine

încăperile stăteau de vorbă trecându-și poveștile de la una la alta
și fiecare mai lua sau mai adăuga câte ceva
bucurându-se de fiecare nouă suflare

acolo am simțit strângerile de inimă pe viu
acolo am simțit că mă umplu de fericire cât pentru alte trei vieți
și tot acolo am șezut și am plâns, fără să se știe, fără să mă vadă, fără să mă audă

toate drumurile ca și iubirile duc la ea
așa că am strâns-o palma dreaptă alungând toată nedreptatea
ce se lăsa înserare peste noi și am plecat mai departe căutând inima poveștii

undeva în adânc, în cămara cea de taină
am strâns pupici cât pentru toate nopțile reci
cu care o să mă petreceți