Am cunoscut omul. Omul ce-i plin de remușcări, însetat în frivolitate, omul care se simte straniu față de sine, iar sinele, la rându-i ghemuit în rușinea de se afla în om.
Am cunoscut omul, care crește în răutate.

L-am cunoscut și vreau să-l uit.

Un feminin pentru om, care tăgăduiește salvarea; un feminin care refuză cunoașterea și, astfel, o găsim pretutindeni legată de mâini cu un mediocru sublim.
Un feminin cosmetizat în frica privirilor pe care nu le-a înțeles vreodată. Pentru care spiritualul este doar o formă de opulență, căci a rămas înțepenită într-o vegetație de neînțelesuri.

* justifi/care/nu este punct

– nu împărtășești – ești legată la mâini și ochii-ți sunt acoperiți, căci te-au numit slăbiciune alterată.

*slăbiciune
trunchi încă verde, cu mâini de cleștar și pământ proaspăt ce miroase-a fluturi, ai ales să crești pe partea Soarelui. Ai crescut în ritm accelerat, iar acum ești umbră, fără să înflorești. Frunzele-ți sunt putrezite, iar trunchiul este surd. Nu vei înțelege cunoașterea și nu vei afla minunile lumii. Umbrești pământul ce odată mirosea a aripi. Doar umbră.

*alterată
silogism mediocru-ți: te-ai născut pentru a fi, ca în final să mori.

Florile nu mai crescuseră niciodată invers.