în mine-i vis sub nopții dinastie
spre tine calea n-o împart cu sînții
sub frică de-adevăruri de-s pămânții,
mă iscălesc în plodul de hârtie.
ci urlă-n luna lină necuvânții
o cucuvea din moarte-mi de mă știe
din tot ce-n văz i-a stat sunt o prostie
dar zorii vin, aceia ce-s sperânții

cerneala duh de viețuire are
să plouă-n tină, soră cu minciuna
țâșnind o rugă-n vers de lumânare.
că ninge cu durere-n noi întruna,
izbânda păcii e doar amânare
s-au stins în mine vreri spre totdeauna