eram iarbă
descopeream
adevărul confuz – sub umbră cuvânt fără litere
pașii din picături
tristețile sub acoperire înmatriculate să dea foc la fluturi
și caracatița cu trei inimi

eram sfârșitul vieții așezat la marginea unui zid din ceasuri
pasărea dodo învățând să zboare de-a lungul inimii
viața ca un aeroport
fuga… goală aplecată peste pian
solfegiul tău cu ochi albaștri
cheia cu miros de singurătate
iluzia de lângă
statina și ospiciul din tine eram
......
nu poți fi gol cu astfel de amintiri
......
e noapte
peretele se crapă cu timpul între el
ascult giovanni marradi
iar tu încă mai crezi
că sunt ca o masă nestrânsă
de la care nu știi să te ridici…

București – 11 septembrie 2015