Lucruri care nu se spun, care dor
Explodează dintr-o dată, ies la suprafață
ca un fel de floare otrăvitoare care ți-a depășit mintea
controlul
și își face loc prin mâini, prin cap, prin sânge
țâșnește oribilă în văzul tuturor
în același timp ești mânată de simțuri într-o teribilă
angoasă
ai vrea să dispari
să ignori să fugi
transformarea este însă inevitabilă,
simți că nu mai poți sufoca acea buruiană independentă
te-a dus, totul s-a dus
neliniștea te ucide, goliciunea ta poate îi sperie pe ceilalți
tu nu mai ești tu
un regret se întinde imens,
ca o pată de cerneală în apă.