întotdeauna păstrezi
distanța de confidențialitate
te oprești unde se termină umbra
niciun pas în plus
altfel orchestra nu continuă
oda în metru contemporan

nici tonul nu-l dai
tu ești vioara a doua și
notele fug pe arcușul celei dintâi
nu știi prețul extraveralului
doar prețul tăcerii
nu socotești leafa
cu dexteritatea jucătorului la bursă
încât să dai lovitura
când se ieftinește carnea
doar bancnotele uzate
ale fiecărei așteptări de pe care
abia–ți zărești chipul

tu ești fregata ce trebuie
să pornească-n larg
când i se face dor de nebunii
ești oceanul plin de peștii
camuflați printre alge și muți
pe tine te bea
pe tine te mănâncă
pe tine te scuipă afară