dragă marie și dragă petre

m-am hotărît să vă scriu școlărește așa cum n-am făcut-o niciodată cît m-ați purtat prin școală. să las la o parte cuvintele elegante pe care le-am învățat și care nu mi-au folosit nici măcar să cumpăr o legătură de pătrunjel. poate că n-ați fi avut timp să citiți scrisorile mele de cocon fandosit ajuns la liceul catolic pentru că se săturase ca alții să-l strige bozgor. tătaie tu erai mai tot timpul în atelier ocupat cu nicovala și menghina. cînd te apucai să bați fierul scos din cuptorul cu foale tot satul știa că butnaru fieraru s-a apucat de muncă și e timpul ca toți se apuce de muncă. mămaie și tu erai ocupată cu tainul la animale cu prinsul chișleagului găsit cloșcă bună cumpărat catinci și prosoape pentru înmormîntare. poate că n-ați fi avut timp să citiți dar poate că nu-i bine să alegem noi în locul altora ce să facă și ce nu. poate că după ce-ați fi terminat împreună rozariul mămaie tu ai fi împletit ceva pentru iarnă iar tu tătaie ai fi dat radioul gloria mai încet că s-a terminat emisiunea la europa liberă ai fi scos ochelarii cei buni nu cei cu lentile acoperite de electrozi topiți și-ai fi citit din scrisoarea mea rar cum ai citi dintr-o carte de rugăciuni.

sper că sunteți bine și că acolo nu se mai ia curentul la fiecare ploaie de vară mai nărăvașă. că v-a folosit la ceva viața dreaptă și faptele bune. că nu mai sunt inundații și că acolo porumbul crește cît oamenii. îmi imaginez petre că au vrut să-ți dea un atelier a-ntîia cu scule electrice și cuptoare robotizate dar ai refuzat. dumnezeu a făcut omul cu mîna lui așa că bați și tu fierul cu mîna ta. poate că acum ești mai cosmopolit. poate ziua vine sfîntul patrick să ceară un gard din fier forjat sau sfintul filipo neri să-ți ceară niște vitralii pentru biserică. seara legeni sfinții cei mici pe picioare sfinții cei care n-au apucat să fie legănați le spui povestea lui moș martin le arăți genunchiul unde te-a lovit schija-n război. marie îmi închipui că ai bătăi de cap cu sfintele astea mai tinere care nu prea știu cum se fac răcituri sau umplutura de chișcă. că le-mpletești părul și după slujba de seară ieși puțin pe la poartă să vezi fețele noi care-au venit pe acasă.

noi suntem bine nu neapărat buni. butonăm telefoane scumpe ca și cum am avea ce să spunem ca și cum am avea cui să spunem iar noaptea cînd nimeni nu vede ne smulgem părul din cap de parcă am strînge sfecla de pe cîmp toamna pentru că n-am spus să facem lucrurile la timpul lor. căutăm oameni și oamenii sunt sub ochii noștri dar noi nu și nu pînă cînd ne trezim că toți oamenii-s luați și rămînem singuri ca femeile nemăritate din sat care-au așteptat în zadar pe cineva să le facă cuconet de oraș.
ne închipuim c-avem timp și că timpul petrecut cu ai noștri ni se cuvine apoi le facem cruci pentru că nu suntem în stare să le ținem minte chipul. pînă la urmă cred că asta-i milostivirea lui dumnezeu despre care vorbeați: cei buni sunt luați unii ar spune înainte de vreme să nu vadă cum se alege praful de cei pe care îi lasă în urmă.