stau întins în pat
în fotoliu mama cârpește ciorapi
și eu sunt f. f. supărat, sunt distrus
că studențeii din apartamentul de lângă s-au certat.

anul trecut îi auzeam făcând baie împreună
-camera mea e vecină cu baia lor-
vorbeau, râdeau, făceau dragoste,mai cântau
de mă trezeau dimineața, dar mi-erau așa de dragi
încât acum nu suport despărțirea lor

franțuzoaica, și ea studentă la medicină
a plâns câteva zile în baie, am auzit-o vomitând
dar acum gata

mai vorbește noaptea cu cineva interminabil la mobil
dar azi când a venit el, să se împace sau să-și ia din lucruri
s-au certat și buf! el a plecat definitiv

mă gândeam că le-ar trebui* o mie de ani
să reclădească ce-au sfărâmat aseară cu despărțirea lor
și nici așa nu-i sigur că vor mai fi vreodată
mamă,taci puțin că iar plânge...

ar trebui luate măsuri, mai ales că au un copil in franța
am vorbit cu nicu pe skype, mi-a spus să-i înfierez
la gazeta de perete a blocului și apoi să fie omorâți
cu pietre in piața orașului,să fie pildă
pentru cine mai vrea să se despartă

dar glumele ăstea mă dor, căci știu că niciodată
el nu va mai fi*creanga ei de aur si ea
frunza lui albastră*