mă gîndesc la marile spirite
când tânâr fiind le-am fost invitat la masă
când subsori cu schopenhauer
am aflat cine locuiește acolo
aici sunt eu fratele lui anania
și ti-am pregătit opt ore o ciorbă de burtă
cât să contempli pipa marelui prelat pufăind
de la un capăt la celălalt oceanul american
în autobuzul casă pentru cumuniști
întors
el n-a vrut mai altă casă
de aceea s-a mutat în lumina dintâi
la văratec
dincolo e petrică din buteni
petrică vezi că frate- meu pufăie
și acum în america românească
lasă să pufăie
că doar prima locomotivă e patent
românesc și –mi aduc bine aminte
primul mecanic de locomotivă adevărată
se numește dragu și el e din satul meu
era zi pe la 3-4 & eu fotografiam
inocent suveniruri să nu pierd
vreun examen pe care istoria
mi-l scosese înainte de ciorba de burtă
fiartă opt ore după arta marilor maeștri
trebuie să mărturisesc că în cele două cămăruțe
nu existau prea multe podoabe
existau doar două paturi de fier
cu incrustații rondo
o pernă de rumeguș
probabil folosită și pe post de armă
câteva sertare cu nea petrică și anania tânăr
când nu era așa de zgârcit ca mitropolit
stând de vorbă timid cu arghezi sub cireși la o țuică
arghezi cu o pagină a lui ridicată
la nivelul pieptului ca și cum ar fi vrut
s-o introducă în inimă și s-o lase acolo
cât eu am avut de conversat smerit cu anania
& nea petrică despre metafizica kantiană lecturată
ca informația bucureștiului
marcel iureș și-a făcut o casă țărănească
vom continua la țară în lumina cireșilor de mai
& de iunie spre august împărat
atât de dragi pușcăriașilor
morți pentru limba și cultura românească