1.Spiritul se poate dilua și coroda prin absențele acide, deschizând hiatusuri în gândire, și atunci se învăluie în pojghița psihicului.

2.Psihicul devine labil prin atacurile repetate ale angoaselor, fobiilor și anxietăților.

3.Fuga de oameni, de sine, de intimitate, de iubire, coboară ființa afectată într-o spirală nocivă până în străfunduri.

4.În străfundurile lăuntricului, dacă ne aventurăm cu spiritul, ne întâmpină autiștii, pentru care lumea este o fantasmă, o nălucă, delimitată cu bare de oțel inoxidabil, dincolo de care nu pot trece.

5.Rememorând clipele fericite ale copilăriei, îmi dau seama că totul era un joc și jocul era totul, căci plânsul era o picătură de ploaie, evaporată în zefirul râsului, însă acum, la maturitate, ploile ne udă suferința, iar deșertul lăuntric ne arde nefericirea.

6.Omul este în măsura în care conștientizează existența, iar neomul este cel care se desfide și care se anulează pe sine însuși, pierzându-și individualitatea.

7.Omul trăiește nedespărțit de umbră, în care pune toate negativitățile, în timp ce pozitivitățile influențează în mod benefic calitățile.

8.Dacă sinele ar avea mărimea unui ocean, el ar îngloba toată omenirea, iar zvâcnirile afectelor și emoțiilor ar căpăta dimensiunea unei furtuni.

9.Suntem influențați de cele patru elemente primordiale : apă, pământ, foc, aer, căci în lipsa unuia, viața nu ar fi posibilă, însă, pe lângă ele, am strâns, din păcate, și elemente lăuntrice negative : suferința, deznădejdea, dezamăgirea, deziluzia, depresia.

10.Cercul definind omul este înscris într-un pătrat simbolizând lumea, care este o fațetă a unui cub semnificând destinul, înglobat într-o sferă, care este atributul și caracteristica divinului.