Da, fiecare om e o istorie,
scrisă sau nescrisă, dar adânc trăită, prin nori de foc sau prin lumini albastre.
A mea este doar un pahar de jale, se umple cu dureri, apoi revarsă remușcări; mă poartă lin și-apoi mă mistuie, îmi dă speranțe, dar deșarte.
Am încercat s-amestec trecutul cu prezentul, istoria mea cu alta, dar rezultatul m-a uimit; am fost o stâncă în trecut și-apoi pietriș în viitor, am fost o ploaie de dureri, apoi un vis netemător.
Cum timpul nu prea stă în loc, am să renunț la orice vis și merg spre steaua mea noroc, să scriu istoriei un joc, unde cuprins de amintiri, să pun pe tabla de-nceput o piesă-n plus;
și-apoi să redevin trecut unde purtat de început să joc istoria mea vis.
Aș spune că e doar un moft, dar orice joc sau orice vis de-ntrebi, îți va răspunde răspicat căci fiecare om e o istorie.