toată lumea vorbește despre nebunie
fiecare în felul sau
pentru că-n fiecare se-ascunde un mic diavol
și un Dumnezeu
atunci când lumina nu mai țese ore
zilele-s fade, cenușii
iar oamenii se pierd în nebunii
depresii, angoase, furii
sunt tot atâtea mici nerozii
ne ascundem după degetul cel mic
dar ne e teama, nu recunoaștem nimic
nebunie înseamnă să nu-ți placă
nici răsăritul, nici apusul, nici floarea
nici ura nici iubirea
e doar moartea vie, amorțirea
și chiar dacă nimeni nu vrea să recunoască
adevărata nebunie ne scoate din casă
ea iți spune să iubești norii
să lași ura să-și toarcă fiorii
să iubești, să trăiești
să guști, să muști
să arăți că ești viu
și zilei să-i strigi în față
de ieri te știu
trăiește! viața-i adevărata nebunie
ce te alege-culege
cel mai bun dintr-o mie
misterul unei case nu sta în tencuială
ea doar ascunde înăuntrul de afară