suntem doar zale-n cap de lanț de carne
și suflet pe pământul mlaștină ce ne
lasă numai atât cât să înmugurim să
lăstărim alte zale apoi grei de timp
și păcate ne trage în el să ne
putrezească visele moarte

pasăre apteră sufletul își face
aripi de gând cu care populează
timpuri și spații cu murmurul unui
fâlfâit inefabil fulgi și pene desprinse
din ele cuvintele se-ating în adieri
turbulențe făcând altfel de zale
din care ne facem cămăși pufoase
și calde sau aspre și reci deseori
dureroase uneori amăgitoarele veșmine
devin chiar frumoase poeme lațuri
ce amețesc plăcut ca o beție
biata pasăre apteră