Paradisul musulman, spre deosebire de cel creștin, are o anumită deschidere, care mie personal îmi surâde, către continuarea activității sexuale.
În înțelegerea mea fiecărui drept credincios (mai ales cei care critică democratizarea cu japca prin bubuirea bombelor lipite de buric) i se repartizează 50 de fecioare (și nu câteva femei mai versate, cu chef de prostii și simțul umorului, cum aș fi pretins eu după o astfel de faptă sfântă).
Ce nu pot să înțeleg eu este modalitatea în care arabul crede că se realizează popularea raiului cu fecioare, având în vedere că virginitatea are o anumita perisabilitate la interacția cu arabi.
Un gând îngrijorător trebuie afirmat în context – fie susnumitele fecioare sunt protejate de dezvirginare printr-o cefalee veșnică (condamnând în fapt pe bărboși la o viață eternă de căutat farmacie prin rai) fie , urmare a exploziei inițiale sau a dietei paradisiace, performanțele dreptcredincioșilor nu mai ating nivelul necesar penetrării (asigurându-se o reciclare convenabilă a materialului virgin).
Așa cum raiul creștinilor pare a consta în nesfârșite cure de fructe (culese direct din pomii înțesați de șerpi) pe un fond muzical de imnuri religioase (deranjante poate pentru mine, dar probabil liniștitoare pentru colecția de babe și moși din zonă) am senzația că și raiul musulman s-ar putea dovedi un pic dezolant pentru arabii eroi, condamnați la masturbare veșnică și tentative de a evita , după nici 20 de ani de cicăleală, haremul virgin cu chef de vorbă.
În context cred că , dacă nu e o listă prea mare de aplicanți, putem încerca cu toții iadul