viețuiesc într-un loc în care soarele răsare asimetric
un ținut al durerii universale
deopotrivă
pentru oameni și animale
acceptând adevărul minciunilor și crima
scriind tratate despre fericirea generală
povestind cu emfază despre efortul
pacific al norilor de a nu lăsa urme
împodobind cu faruri orbitoare orașul
care adăpostește un viitor perimat
și se disipă în cărămiziul nisipurilor al fostelor iubiri
tot amăgindu-se crescând sub jugul anarhic al razele de alint
sub care înoată și mor dulce-acrișor
mari deconstrucții ale libertății-de-a-fi-ucis
așteptat de viscolul tăcerii ca un om beat
sub ninsoarea abundentă îndreptându-se spre casă
cod roșu de ipocrizie steag al partidului
înălțat peste ziduri și morți
eu am dat startul doar pentru mine
ceilalți trăiesc doar pentru a nu găsi
când li se năruie pagina din cartea egipteană a morților
a cărei umiditate în creștere inundă strada gării
și arată cu exactitate epitaful de pe crucea luată de ape
după moarte prin cimitire vor fi mai multe inundații
provocate de imensa dezonoare adusă țării de lucian pintilie
primul ministru va zâmbi șăgalnic exersând
optzeci de duble optzeci de ani de optzeci de ori
piața universității băltind de sângele scurs de pe răngi
de miner cu pile la cer într-adevăr făcând
atât de mari deservicii țării
încât primul ministru cere să fie arestat
pentru a nu mai asista la ororile prezentului
am vizionat de optzeci de ori piața universității
și nici nu mai știu cine-am ajuns să fiu
primul ministru dându-și ordin să fie arestat
sau instanța morală care închide-n mine mine
de cărbuni aprinși de staniu de uraniu de plutoniu de aur
până la noi ordine temnița rămâne mută
și se mută în centrul orașului clipind de leduri albastre
pentru efortul generalizat al omului-vulpe-om
care dansează și dă binețe ca moartea și latră