întins a reproș
sub unghie nu negrul mâniei
apa se tulbură până în lacrimă
buricu-i tăiat în lentilele sparte
măreau peste poate umbre defecte
credeam...
să nu mai crezi în tâmpenii
un bot undeva amișună noaptea și urlă
hingherii hingherii
într-o rână o jumătate de lună
în licărul rece
în teci la ferești ochii tăi
sunt singur nu pot să m-ascund după mine
plec privindu-te-n față
zâmbești
blestem urât între dinții frumoși
frisoane de frig
oare e proasta circulație periferică
sau bruma ce cade din ochii tăi triști...