cândva în largul câmpului își ridica fântâna cumpăna spre cer să știe tot însetatul că acolo-i apă. la mare cinste era pentru truditorii pământului.
și-a venit vremea întovărășirii, a colectivizării...
au fost împușcați caii și-au dispărut plăvanii de la plug
înlocuiți fiind de tractoare.
cineva i-a luat piatra de gresie și-n locul ei a pus o tidvă albită de cal umplută cu pietre. după un timp a dispărut și ea și între pietre vrăbiile-și făcură cuib. mulți pui la primul zbor sfârșeau în apă. vântul aducea gunoaie și mâini păctoase au zvârlit în ea leșuri de câini, de păsări, de mâțe...
într-o zi, cineva i-a acoperit intrarea cu maldăre de catină și măcieș. parea că-i e pecetluită soarta dar alte vremuri au venit și s-au restituit pământurile, uzine și fabrici au devenit ruine și navetiștii s-au întors în câmp.
și spini și spurcăciuni au scos din ea și au sleit-o, mai mult, pân-la izvorul din adânc au adâncit-o.
eliberată apa a gâlgâit în hohot...
i-au pus în loc de cumpănă o roată, ca roata lumii și-au dat-o cu var alb și pe-o plăcuță-au scris "APÃ POTABILÃ".


de bucurie îmi vine să strig să mă audă lumea:
veniți și beți, eu sunt acea fântână și noul meu izvor
este Adnana, speranța care astăzi s-a născut, nepoata,prințesa fiului plecat în lume...


12 oct.ora 11, 2013