în anul acela vânătoarea de balene
de-abia începuse bătrâna maria bălteanu
murise avea 90 de ani fără 2 sau 3 luni
cineva i-a aprins toiagul vieții fără de moarte
și noi i-am sărutat mâna ca să ne ierte
înainte ca sufletul să treacă
de ultima frontieră și să ne vadă
de dincolo cum stăm pândind cu harponul
când are să treacă moby dick
în mod foarte sigur crezând că o vom învinge
și vom putea să ne șlefuim viitorul
ca pe o enormă piatră ponce pescuită-n alaska
când vânătorii de balene adorm fără vise
curbându-se după nemărginirea
pe care oricât ai vrea nu poți
s-o prinzi cu harponul
mai înainte de a depune jurământul
și de a primi botezul apelor sărate și reci
umbra pelasgică a lumii aduce la mal
vorbele bătrânei învățate de la preotul
cu care s-a înțeles cel mai bine din 1949
și până la moartea acestuia
de comunism spunea părintele
se va scăpa după vreo cincizeci de ani
aproape că așa a fost
aproape că avusese dreptate
însă n-a spus ce va urma
dacă verbele la diateza învingătorului liber
se conjugă la prezent sau numai la trecut
astfel încât viitorul e un ocean plin de sânge
pe care moby dick plutește în derivă fără noroc