Sfântul Emilian a fost fiul unui prefect roman, Sabbatianus, și a trăit în sec. IV la Durostorum (Silistra de azi). După edictul din Mediolanum al împăratului Constantin cel Mare, din anul 313 creștinismul a fost repus în drepturile lui legitime, recunoscându-se oamenilor libertatea de a crede în Dumnezeu. Și cu toate astea când a ajuns la cârma imperiului Iulian (361-363), deși la început s-a arătat favorabil creștinilor, după întărirea domniei s-a lepădat de Hristos și a început a-i pedepsi din nou pe creștini, drept pentru care a și intrat în istorie cu porecla de Apostatul. Și dorind el să stârnească iarăși furtuna cea pierzătoare de suflete creștinești, a poruncit ca toate provinciile imperiului să se întoarcă la cinstirea vechilor idoli greci, numind guvernatori și comandanți militari dintre păgânii care-i împărtășeau convingerile. Așa se face că sosind în cetate vicarul Traciei, pe nume Capitolinus, om crud și cu mintea întunecată, a închinat ofrande idolilor săi și dând un ospăț căpteniilor locale s-a interesat de respectarea edictelor împărătești. Și pentru liniștea lor de fiecare zi, toți l-au asigurat de respectarea acestora. Atunci, socotind că acesta este un moment prielnic să-și arate dragostea față de adevăratul Dumnezeu, Emilian a intrat într-un templu păgân sfărâmând cu ciocanul statuile mincinoșilor idoli, răsturnând mesele și călcând în picioare necuratele lor jertfe.

Deși nu-l văzuse nimeni, aflându-se fapta și aceasta ajungând la urechile lui, Capitolinus s-a înfuriat peste măsură și a poruncit soldaților să-l prindă pe acela care i-a necinstit zeii lui. Soldații au alergat degrabă să împlinească porunca și prinzând un țăran care venea de la camp, îl stâlcesc în bătaie să le spună cine este făptașul și unde se ascunde. Văzând cum este pedepsit un om nevinovat, Emilian se mărturisește în fața lor, se dă prins și este dus în fața prigonitorului. Capitolinus își dă aere și dorește să pedepsească cu toată asprimea ofensa întâmpinată iar Emilian îi spune că din dorința de a place împăratului, oamenii au făcut niște statui zicând: iată aceștia sunt zeii voștri, închinați-vă la ei! Deci omul i-a făcut pe ei și nu invers! Și ca ei să fie cei care îi fac sau li se închină lor!

Capitolinus nu-i poate răspunde decât supunându-l la chinuri pe care Emilian le suportă rugându-se. S-a păstrat actul martiric al lui, în greacă și latină, care confirmă că neputincios și înfuriat, acesta a poruncit ca Emilian să fie aruncat într-un cuptor încins dar flăcările nu s-au atins de el! După care Emilian s-a mai rugat încă odată mulțumind lui Hristos pentru cinstea de a-L fi mărturisit pe El ca Dumnezeu, după care și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Mucenicia lui a avut loc în ziua de 18 iulie 362. Soția lui Capitolinus care era creștină în ascuns, obține de la acesta acordul de îngropare, așa că el a fost ridicat noaptea de creștini și îngropat cu cinste. Moaște ale Sfantului Emilian se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria), în Catedrala episcopală din Slobozia și în Biserica ,,Nașterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei, Bucuresti.